Imi pare rau

Intr-o lume nebuna, care alearga dupa diverse.... obsedata sa isi pastreze locul de munca, dar ast anu inseamna ca munceste cu placere sau cu pasiune.... exista oameni linistiti, care au timppentru a construi in tihna lucruri frumoase.

Intr-o perioada agitata a vietii mele, cand voiam sa fac multe si eram atat de singura si mica (numai 46 de kg), l-am cunoscut pe EL. Sau el m-a cunoscut pe mine, printr-o prietena, care i-a recomandat blogul meu.

El... este un tip destept. A avut sansa de a se invarti printre oameni inteligenti. Cand mi se arunca manusa, o ridic si ma lupt cu demnitate. Vorbindu-mi despre literatura - unde as asculta si as vorbi (mai putin) la infinit - cred (de fapt sigur), am folosit vocea de superioritate. Istoria si geografia povestite de el - telefonic, ma fascinau, insa, mi s eparea bizar.... imi doream sa il cunosc pe EL, sa discutam despre noi. M-a ajutat cu bani sa-mi implinesc visul, si anume de a-mi publica cartea "Tolba cu povesti". Nu am cuvinte sa-i multumesc. M-a rasfatat cu dulceata de smochine si bijuterii create de el (spuneam ca realizeaza lucruri frumoase). Toate au culminat cu critica lui la adresa lui Tobias. Cand a luat cartea si a inceput sa-mi spuna (nu prea mult, deoarece nu l-am lasat) ca nu suna bine aia, ca am gresit acolo, ca dincolo era mai bine asa... simteam cum inima imi este sfartecata, numai buna de aruncata la caini.

Nu ma judecati! Suport critica. Este constructiva... stiu. Insa, cand o carte vede lumina tiparului, dupa 2 ani de asteptari, corecturi ale unor oameni care cu asta se ocupa.... nu poti rezista usor unor astfel de critici. Nimeni nu e perfect. Nici macar eu. Uneori, e asa de ussor sa critici.... Apreciez inteligenta unui om.... si admir in acelasi timp oamenii care stiu sa isi foloseasca inteligenta. Intre mine si El, s-a creat o lupta de idei inversunate. Eu am incercat sa-l determin sa urmeze o facultate.... sa isi fructifice inteligenta intr-o forma organizata, finalizata cu o diploma. Probabil de aici a dedus El ca am aere de superioritate. NUUUU! Reccunosc ca am multe lacune... in multe domenii la care el chiar imi da clasa. Eu invat pe furis de la el, cu mare drag. Dintre noi doi, el are aere de superioritate, ba chiar fara a-si da seama (acele lungi convorbiri despre istorie si geografie.... la care eu nu aveam timp sa adresez intrebari macar, erau monologuri....). :)

Acum, imi vorbeste atat de rece... cu mult sub temperaturile de afara.

Imi pare rau... nu pentru ceea ce sunt (buna sau rea, asta sunt), ci pentru ca ma judeci aspru.... consider ca de fapt, tu imi ceri sa fiu perfecta, sa fac mai mult decat fac, sa fiu mai mult decat sunt. Am sa invat continuu de la tine (iti multumesc penru revizuirea poeziilor, cu toate ca nu ai avut rabdare si chef decat de cateva) chiar daca pe furis (asta daca nu doresti sa ma consiliezi).

Mi-ai spus ca in ritmul asta de viata, voi ramane singura! Poate da, poate ba... In iuresul nebun al vietii mele, imi fac timp pentru cei dragi mie... Te sunam in timp ce mergeam spre teatru? Da... Iti trimiteam mesaje in pauzele de la scoala? Da... Tu de cate ori m-ai pus inaintea altor activitati? :)

Am crezut ca "superioritatea" mea iti va mangaia orgoliul de baiat citit....

Imi pare rau ca te-am suparat...
Imi pare rau ca m-ai sfartecat desi sunt la inceput de drum si stiu ca am multe de invatat...
Imi pare rau ca ma judeci inainte de a ma cunoaste fata in fata....

Nu ai idee cat de simpla si modesta sunt (desi tie nu-ti par)... si ce viata frumoasa pot oferi... si cata bucurie pot emana in jurul meu... Te-ai grabit sa ma descompui cu mult inainte d ea ma cunoaste pe MINE, ca OM, nu ca BLOGER.