Leapsa de la Mikka

Am devenit o puturoasa si jumatate si sunt in pragul depresiei... asa e cand ma bag unde nu-mi fierbe oala.

Am primit o leapsa (cam demultisor) si... incerc sa raspund.

In primul rand, este necesar de mentionat ca eu nu am lecturi – spre rusinea mea (pun capul in pamant) – de intelectuala. Eu am citit “Enzo si arta de a pilota prin ploaie”, “Mananca, roaga-te, iubeste”, “Jane Eyre”, “Ardoare” … carti asa usoare, sa nu-mi zdrobeasca neuronii. Noroc ca am citit “Ion” de Rebreanu in liceu, ceva Caragiale, Sadoveanu, Blaga si Cosbuc… noroc ca m-a dat mama la scoala.
Asa ca iata:

1. Citatul tău preferat dintr-o poezie scrisă de Eminescu

-- "Bunã vreme, mãi bãiete !"

-- "Multãmim, voinic strãin !"

-- "Cum te cheamã, mãi copile ?"

-- "Ca pe tatã-meu , Cãlin ;

Mama-mi spune câteodatã, de-o întreb: a cui-s, mamã ?

'Sburãtoru-ti este tatã şi pe el Cãlin îl cheamã'."Când l-aude, numai dânsul îşi ştia inima lui,

Cãci copilul cu bobocii era ciar copilul lui.

Atunci intrã în colibã şi pe capãtu-unei laiti,

Lumina cu mucul negru într-un hârb un ros opaiţ ;

Se coceau pe vatra surã souã turte în cenuşã,

Un papuc e sub o grindã, iarã altul dupã uşã ;

Hârâitã, noduroasã stã în colb râşniţa veche,

2. Care sunt poeţii tăi preferaţi de naţionalitate română?

Minulescu, Ion Barbu, Spiridon Popesscu (noroc ca am inatlnit oameni citit, care mi-au mai deschis si mie apetitul pentru cunoastere).

3. Care sunt poeţii tăi preferaţi, străini?

Rabindranath Tagore.

4. Poeţii contemporani preferaţi.

Sorescu, si am mai citit si din cei noi Soviany, Bogdan G. Stoian, Claudiu Komornic, Andrei Ruse, Gelu Vlasin… etc.

5. Scriitorii preferaţi.

Octavian Paler, Herman Hesse, Virginia Woolf, Dostoievski, Mihai Drumes, Ileana Vulpescu, Aurora Liiceanu, Andrei Plesu.

6. Scriitorii contemporani preferaţi.

Ana Lexa, Mircea Cartarescu.

7. Ultima piesa de teatru văzută.

Merg destul de des… am vazut in februarie “Poker” la Teatrul de Comedie.

8. Ultimul spectacol de operetă văzut.

Operata nu am vazut…. Sper sa ajung sa vizionez.

9. Cărţile preferate.

“Singur pe lume” de Hector Malot, “Viata pe un peron” O. Paler, “Peter Pan”, “O mie si una de nopti”.

10. Cu ce scriitori, dacă unii dintre ei ar trăi şi azi, ţi-ai dori să fii prieten.

Am cunostinte – nu-i pot numi prieteni – printre scriitori. Dar, dintre cei ce nu mai sunt: Virginia Woolf, Celia Serghi, Jane Austen, Charlotte Bronte.

11. Ce carte scrisă deja ţi-ar fi plăcut să fie scrisă de tine şi de ce?

“Singur pe lume”….

Pentru ca este genul meu… pentru ca am iubit-o pe maimutica si am plans cand a murit… pentru ca imi plac copiii.

Alerg

Alerg si uit sa ma mai opresc. Alerg intr-acolo si spre nicaieri. Alerg sa trimit un mail… alerg sa trimit sms-uri – sa stie “prietenii” ca le sunt aproape. Alerg sa ma perfectionez… cica asa trebuie. Alerg sa fac ceva si pentru sufletul meu – la cat este de obosit, oare mai intelege ca fac ceva si pentru el? Cred ca doarme dus.
Alerg sa realizez lucruri frumoase, sa las ceva in urma mea… sa isi aminteasca cineva (din cate cunostinte am, cineva tot o spune – “uite ceva creat de fraiera aia care nu a stiut sa se bucure de viata!”) de mine ca om, care a facut si ceva “memorabil”.
Alerg asa cum alergi dupa o maslina in farfurie, sperand ca, intr-un final sa o prinzi.
Alerg spre oameni – ahh, oare voi invata vreodata sa nu mai fac asta? – sperand ca daca ii ajut, nu ma vor uita nici ei la nevoie. Ha ha ha. E timpul sa incetez… cu alergatul, cu bunatatea, cu speranta ca toate vor fi asa cum le am eu scrise in agenda. Este cazul sa cred ca, exista destin… fir-ar el sa fie. Il mai pot eu modifica si slefui pe alocuri, dar nu prea mult.

Visul nebun

Visul meu s-a ascuns intr-un papuc.
Nu pot sa-l scot de acolo cu niciun chip.
Ce vis era?
Poate voi renunta la el.
Incerc sa vad cat de adanc este bagat.
Introduc varfurile degetelor si visul ma gadila.
- Nu-i deloc distractiv.
Alt loc mai dragut, nu gaseai si tu, vis nebun.
Macar arata-te sa vad care esti.
-Nu are rost.
Tu iubesti oricum toate visele tale.
Ma vei prinde si ma vei aseza in cutia cu vise.
Nu mai vreau,
Imi doresc sa alerg si sa ating nori si stele…
Sa fiu mangaiat de Zana cu bagheta magica si…
Intr-un final mult asteptat, materializat.
Epuizata, imi las mainile sa atarne fara forma pe langa corp.
-Du-te vis nebun de fericire si materializeaza-te!

Iubirile mele...

Se spune ca, “daca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, asta nu inseamna ca nu te iubeste”. Iubesc… in mii si mii de feluri. Il iubesc pentru cum arata, il iubesc pentru stilul vestimentar, il iubesc pentru ca este avocat – si tine cu dreptatea -, il iubesc pentru ca este departe si mi-e dor, il iubesc pentru ca este visator, il iubesc pentru ca-mi scrie frumos – si imi scrie mie -, il iubesc pentru ca ma rasfata, il iubesc pentru ca vrea sa ma vada fericita – bineinteles cu altcineva, el nu se incumeta (cica nu ar fi de nasul meu – sau invers -) -, il iubesc pentru ca zambeste, il iubesc pentru ca este aproape, aici in sufletul meu, il iubesc pentru ca mi-a oferit amintiri frumoase, il iubesc pentru ca ma asculta… as putea continua la infinit, pana vom vedea impreuna rasaritul promis.
Am luat penita, am inmuiat-o adanc in cerneala – pana a inceput sa strige ca vreau sa o ucid –si i-am declarat iubirea. Da, da, in scris, ca sa ramana vesnic. Stiu, stiu… nu aruncati cu pietre, stiu ca iubirea trebuie demonstrata prin fapte, dar nu am avut succes asa.
“Esti in atriul meu stang,
Si te pastrez acolo.
Poate sa fie cutremur,
Poate sa fie potop,
Nu iti voi da drumul.
Unde sa pleci?
Cine va avea grija de tine?
Cine iti va spune sa iti pui fularul
Sau sa iti legi sireturile?
Cine ma invata sa merg pe bicicleta?
Cand mergem la Praga?
Du-te linistit la odihna,
Voi veghea si in asta noapte
Sa iti fie somnul calm si visele placute.”

O zi pe saptamana, timp de vreo 2 luni, l-am iubit asiduu. Fiecare gest, fiecare clipire, fiecare zambet le-am fotografiat pe retina ochilor mei. Mirosul sau e permanent cu mine, caci s-a intipait in scoarta cerebral. Ii voi darui multi ani de acum incolo, acelasi parfum. Ii voi scrie mii de mesaje lipite pe suflet, pe oglinda din baie, pe plafonul masinii, pe frigider, in sifonier. Va intelege candva cat l-am iubit. Mai bine mai tarziu decat niciodata.
In varful picioarelor ma indrept spre clinica… clinica de fertilizare in vitro.

Eu şi cărţile

S-a terminat si cursul de scriere… mi-am primit suturile de care aveam nevoie sa ma trezesc la realitate – desi nu mi-am luat nici nasul la purtare, nici picioarele nu le-am indepartat de sol -, sa aflu ca mai am muuuuuuuuuuuuuuuuuult de lucru pana la a invata sa scriu.
Azi am bantuit pirntre rafturile unei librarii. Am gasit cartea “Patru femei, patru povesti” de Aurora Liiceanu si am rasfoit-o. Am gasit povestea Lizei si am tresarit (este prescurtarea numelui meu – Lizica). Am dorit sa o citesc, am tinut-o in maini cateva minute bune. Apoi, am inteles ca iar mi s-ar schimba prioritatile de lectura, asa ca am abandonat-o la locul ei, pe raft. (am simtit tristetea ei… dar in special a eroinei Liza). Am sa merg sa o citesc acolo, in librarie, la botul calului, cum se spune in popor (am innebunit cu expesiile astea; ma fascineaza tot mai mult).
Volumul reuneste patru biografii de femei exemplare, a caror existenta a fost legata de arta si care si-au uimit contemporanii prin originalitate: Coco Chanel (1883-1971), cunoscuta creatoare de moda, Elisaveta Bagreana (1893-1991), poeta din Bulgaria, laureata a Premiului Nobel, Cecilia Cutescu-Storck (1879-1969), pictorita, prima femeie profesor intr-o academie nationala de arte din Europa, si Lee Miller (1907-1977), celebru fotomodel devenit fotograf de razboi. Asadar o frantuzoaica, o bulgaroaica, o romanca si o americana, fiindca tot traim in epoca globalizarii... „Am fost tentata mult sa caut trei femei care sa se defineasca prin viata lor, prin ceea ce au dorit ele nemasurat de mult. Ceva care sa fie ca niste sindroame. Am pornit de la ceea ce sunt – dincolo de geografii, de timp, de sex, de cultura – cele trei mari dorinte ale oamenilor: puterea, iubirea si banii. Desigur ca una dintre aceste trei dorinte este cea mai puternica, dar ea nu le anuleaza pe celelalte, ci doar le face mai palide. Cea mai puternica este dorinta care le-a dominat viata. Si le-am gasit...Putem numi aceste dorinte ale lor dimensiuni ale vietii. Astfel, pe cele trei femei le putem defini, in termeni de dominanta, ca femei unidimensionale. Fara indoiala ca exista si barbati unidimensionali. Am spus ca aceste dorinte sunt dincolo de sex.Dar, discutand acest subiect cu prietena mea Antoaneta Taneva-Nandris, ea a ramas pe ganduri si, dupa un timp, a gasit o a patra dimensiune. Aventura. Adica cazul unei femei – repet ca si un barbat poate face asa ceva – care isi doreste sa aiba mai multe vieti in aceeasi viata. Aceasta femeie nu este insa multidimensionala. Mai degraba viata ei este o suma de fire impletite, ce formeaza un fel de snur.Asa se face ca celor trei femei li s-a alaturat o a patra. In acest fel putem spune ca cele patru vieti sau povesti de viata sunt patru sindroame: al banilor (bogatiei), al iubirii, al puterii si al aventurii.” (Aurora Liiceanu)

Cuprins: • Coco: viata ca legenda, legenda ca viata • Barbati din viata lui Coco Chanel • Liza si fetele bine-crescute. Ce femei admira Liza • Imaginarul masculin al Lizei. Figuri de barbati • Cecilia: un „impreuna” bine gandit • Contradictiile Ceciliei: patima exprimarii si limitele ei • Lee: aventura, o a patra dimensiune • „Eu nu sunt Cenusareasa. Nu-mi pot forta piciorul in pantoful de clestar”
Scrieti… uitati si de ce: http://www.curteaveche.ro/Noteaza_si_actioneaza_Hotaraste_ce_vrei_si_obtine_-3-145

Întîlnim mereu oameni ce trec prin viaţă cu un vag sentiment de neputinţă, trăind în anticamera succesului şi invidiindu-i pe cei ce par a trai o aventură continuă. Veţi vedea în această carte cum puteţi să vă scrieţi scenariul propriei vieţi. Notarea scopurilor este primul pas pentru atingerea lor. Astfel, clarificându-ţi ideile, poţi identifica ce doreşti şi îţi poţi fixa intenţiile. O dată scopurile notate, restul lumii poate coopera cu ambiţiile tale în cele mai variate moduri, de la mari prefaceri în carieră la o relaţie mai bună cu copilul adolescent, sau doar la a avea o senzaţie de fericire în fiecare dimineaţă. Veţi găsi aici povestiri ale oamenilor obişnuiţi care au trăit miracole după ce şi-au notat scopurile şi au trecut la acţiune. Exerciţii şi sfaturi concrete completează itinerariul propus de dr. Klauser spre descoperirea forţei interioare ce-ţi poate schimba destinul.Dr. Henriette Anne Klauser este preşedinte al Writing Resources (Resursele Scrisului) şi autoare a cărţilor extrem de populare Întipăreşte-ţi dorinţele în minte şi Pune pe hârtie tot ce ai pe suflet. Dr. Klauser a predat la Universităţile din Washington, Seattle, California, Lethbridge (Canada) şi Fordham. Printre clienţii săi se numără cei din primele cinci sute de companii importante ca: Boeing, Xerox, Hershey Foods, Armstrong World Industries şi International Data Group. A condus seminarii internaţionale în Canada, Cairo, Londra şi Insula Skyros. Recent a făcut parte din delegaţia care a mers în China şi care era formată din lideri internaţionali în domeniul comunicării.
Lectura placuta!

Metode de agăţare

Va amintiti – sau poate inca mai traiti “frumosul” sentiment – cand erati agatate de baieti sau domni pe strada? In afara de banalul “Aveti un ceas?” sau ticalosul “pis-pis”… ah ce il uram-, ce alte metode mai cunoasteti? Mai era claxonatul. Eu, am invatat numerele de la masinile persoanelor pe care le cunosc: rude, prieteni, vecini… si daca sunt claxonata, privesc cu coada ochiului la numar – daca il recunosc zambesc si ridic privirea, daca nu, imi vad serioasa de drum.
Mai curand, am auzit ceva de genul: “Domnisoara imi place fusta dumneavoastra!” Intorc privirea si zaresc un domn cu vartsa pe undeva intre 45-50 de ani, destul de rotofei. “Daca va place foarte mult, v-o imprumut o data!” A zambit… eu mi-am continuat drumul, el a ramas cu privirea – ce ma ardea in spate, ca fierul de calcat uitat pe mana -, atintita asupra mea.
Uff… bine ca am dat coltul strazii si am scapat! Interesante metode de abordare…
Imi privesc fusta: raiat negru, doua buzunare in care adesea imi afund cu disperare pumnii stransi de revolta pe lumea urbana – urasc amalgamul creat, naţii amestecate fara niciun gust (dar poate cu un sens bine stiut de ei) -, uneori de dorinta de a face lucruri frumoase si oprita de faptul ca oamenii isi doresc nu un suflet bun, ci un om cu multi bani, alteori de nefericirea ca ma complac in relatii sterpe, fara niciun viitor - si nu am spus unul stralucitor -, din vina cui?!
Da… fusta este frumoasa… sa stiti… Ha ha ha. Macar stiu ca am gust… macar atat… !

Manifest pentru frumusetea naturala

Mereu mi-a placut subiectul acesta... am inteles candva ca, nu conteaza cat fond de ten ai pe chip, ce rimel de sute de mii folosesti... ci, limbajul sufletului transpuns in vorbe, in miscari, in gesturi.
Cat de frumoasa inseamna frumoasa?
Nu stiu.... insa, mi-a placut si m-a impresinat campania derulata de Nivea si preluata de catre barbati. Culmea!
Imi amintesc cand ama invatat sa imi hranesc buzele cu ulei (untdelemn cumspunea bunica) - cel mai bun si la indemana gloss. Imi amintesc - si practic - cand mi s-a spus ca cea mai buna crema pentru chip este exercitiul acesta - spune X, O, U folosind fara teama toti muschii fetei -, si da rezultate senzationale.
Am fost complexata multi ani de tenul meu.... frumos in adolescenta, iar cand aveam nevoie mai mare de puritatea si catifelarea lui, m-a umilit. Cu toate acestea, am fost placuta si apreciata de profesori, apoi de elevii mei - in primii ani de cariera -, care sunt cei mai duri critici. Se pare ca, pentru ei nu tenul meu era problema, ci pasiunea care o puneam in fiecare lectie.... zambetul daruit neconditionat, faptul ca eram o femeie placuta (zic eu, modesta).
Nu sunt adepta machiajului... imi evidentiez privirea cu rimel, folosesc fond de ten - caci inca nu am scapat de compexul imperfectiunii (desi exista si la case mai mari) si putin gloss - asa, impotriva vantului si agresiunii.
Insa... trebuie sa spun ca barbatii imi ofera locul in mijloacele de transport cand port fusta si tocuri. Ha ha ha. Mi-a placut ce a scris Adrian Ciubotaru... si Dragos Bucurenci

http://www.adrianciubotaru.ro/manifest-pentru-frumuse%C8%9Bea-naturala/#comment-84877