Cărţi şi cum citim

Am luat "Dilematica" * SCRIERI*AUTORI*LECTURI

Descrieri de cărţi, interviuri cu scriitori, diverse articole interesante... de exemplu "Istoria lecturii"... cine, ce, cum, unde, când şi de ce citeşte?

Cum citim? Fiecare citeşte într-o anume poziţie. Unii doar pe scaun, la birou. Alţii pe burtă.

Eu, citesc cu picioarele strânse sub mine sau în pat seara la culcare. Am lângă mine un carneţel în care îmi notez expresii, cuvinte neînţelese.

"Lectura este o activitate care nu poate fi concepută în absenţa unei surse de lumină. Lectura cu faţa la fereastră este o atitudine tipic feminină, permiţând acestora să menţină "contactul cu lumea exterioară, dar păstrând secretul lumii lor interioare şi imaginare" (Fritz Nies).

Care a fost prima carte citită care m-a impresionat?

"Aventurile lui Habarnam" de Nikolai Nosov (http://habarnam.ro/). O poveste tare frumoasă şi veselă.

Mi-a plăcut la nebunie "Singur pe lume" de Hector Malot. Cât am plăns cănd a murit maimuţica... câtă nedreptate a îndurat micul băiat... dar, este o carte cu mult suspans, care trebuie citită de orice copil.

Lecturi frumoase!

De mers şi de văzut

Seri frumoase... mai ales că vine toamna!

La Festivalul de literatură îmi doresc enorm de mult să ajung!

Dă-mi Doamne timp să fac tot ce îmi doresc şi tot ce este necesar pentru ca sufletul meu să înflorească!

X de Moldova

Visez că am un creier peste greutatea normală - ha ha ha, am şanse să devin geniu, timp să am; aaa... geniu înseamnă să fii original, nu să reproduci formule şi să ştii capitale, citate din mari scriitori, istorie si ce compozitor a scris nu ştiu ce operă - aşa poate se explică şi durerile intense de cap.

Mi se cere - în vis - un interviu. Accept. Mereu mi-am dorit sa fiu o mică divă. Aşa ca o divă de Moldova - gen Andreea Marin, Mihaela Rădulescu, Iulia Vântur, Monica Dean etc. - doar am ceva sânge de pe acele meleaguri. Se spune că moldovenii sunt norocoşi. Dacă mă mărit în două luni şi îmi sunt publicate ultimele poveşti pentru copii, chiar mă declar moldoveancă. Ha ha ha!

Reporterul: Ce aţi cercetat până acum?

Eu: Am cercetat cum şi cât poţi rezista într-un laborator de micologie, fără geamuri. Apoi, cum din 20 de tulpini pure de fungi s-au format 85 (după spusele oamenilor care nu ştiu cu ce se "mănâncă" micologia).

Reporterul: Încotro se îndreaptă cercetarea dvs.?

Eu: Vreau să reiau cercetarea lui Mendel (aia cu boabele de mazăre rotude şi galbene etc.). Doresc a-mi încrucişa cromozomul X de Moldova cu un alt cromozom X sau Y de Moldova şi să rezulte 100% hibrizi frumoşi, deştepţi, înalţi, cu ochi căprui (care fură inima oricui şi sunt genetic dominanţi).

Reporterul: Cu ce vă ocupaţi în prezent?

Eu: Educ oameni (chiar şi mai mari... am un muşteriu care mi-a cerut asta) şi... caut o editură - eu cu Răduleasca - care să-mi publice poveştile pentru copii; poate le vor cumpăra şi divele pentru odraslele lor.

Reporterul: Succes. Vă contactăm la lansare şi la nuntă... să demonstrăm că moldovencele ajung unde vor. Ha ha ha!

Ca orice om cu sânge de Moldova aştept să dea norocul peste mine!

Satira de luni

Am decis, azi noapte, când Moş Ene mă tot ocolea, că săptămâna aceasta voi scrie satiră. Am compus în minte vreo trei. Ar fi fost bine să le notez. Acum fac un exerciţiu de memorie şi le redau.

"-Oglindă oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară?

-Ai înnebunit? Ce e cu întrebarea aceasta? Bineînţeles că tot Albă ca Zăpada.

- Am crezut că a fost surclasată. Păi, Albă ca Zăpada în România?

-Draga mea, e o poveste Universală. Ştii cine a scris-o?

-Nu, dar nu contează. E un domn simpatic, care îmi citeşte blogul şi mă învaţă mereu câte ceva, mai îmi corectează greşelile. Dar, dacă vezi cât de dur se exprimă, ţi-ar cădea stratul de argint de pe dos, draga mea oglindă.

-Ha ha ha. Totul se obţine cu sacrificii. Dar ce îţi trebuie ţie să fii frumoasă? La ce i-a folosit Frumoasei că a fost frumoasă? A luat o bestie ca soţ.

-Da, dar s-a transformat în prinţ. Mi-a spus cineva că nu sunt atrăgătoare şi voiam să îţi verific puterea.

-Acel cineva este frumos?

-E un broscoi care speră să devină prinţ.

-Atunci, şi tu eşti Cenuşăreasa şi aştepti să devii prinţesă. De câte ori să îţi spun că totul are rezolvare în viaţa asta?! Nu ştiu cum întâlneşti tu, numai tu, oameni d-ăştia culţi, dar care nu au citit "Codul bunelor maniere". Cumpără-le câte un exemplar.

-Poate ştiu că eu am cei 7 ani de acasă, şi vor de fapt să îi consiliez în bune maniere.

- Hai că eşti haioasă.

- Muţumesc. Citesc zilnic www.haios.ro.

-Draga mea, nu pot spune că vibrez când te văd, dar nici nu îmi acopăr ochii. Ia, uită-te în ochii mei.

Mă apropi temătoare.

_ei, nici chiar aşa de aproape. Vezi ce ochi frumoşi am?

-Păi nu sunt ai mei?

-Ba da. Voiam să văd ce spui. Acum, zâmbeşte.

Zâmbesc.

-Hai, mai cu viaţă. Ei, draga mea, astea sunt elementele de bază în viaţa ta.

-Mi se spunea că sunt ca un înger.

-Mă faci să râd. Tu ai văzut vreodată îngeri în picturi?

-Da, răspund ferm.

-Şi nu ai văzut cât sunt de graşi şi rumeni în obraji? Ai strica elita îngerilor. Ha ha ha. Eşti o persoană drăguţă. Şi spune-i broscoiului că, dacă e un domn, poate îl şi săruţi să se transforme în prinţ. Ha ha ha."

Curs de scriere

Duminică de final de octombrie. Oră schimbată. Zi de poveste şi la propriu şi la figurat.

Am învăţat că nu există vină. Am citit nişte lucruri interesante. Am aflat despre personaje fantastice din cărţile de poveşti. Am deschis la întâmplare şi am fost Sirenă şi apoi, înger. Eee... mi-a plăcut. Dar, totul e o poveste.

Am găsit idei de cadouri simbolice pentru prieteni.

Am aflat că există obiecte magice. De fapt, ştiam de existenţa lor. Le folosesc apoape zilnic. Am cerceii aducători de şansă, purtători de putere şi izbândă, siguranţă şi voie bună. Am pixul care mă ajută să scriu. Pune cuvintele într-o ordine magică.

Suflete mari, oameni de la care ai ce învăţa mereu, mereu câte ceva. Oameni care mă simt imediat dacă sunt tristă, nemulţumită, obosită. Oameni cu o forţă şi o veselie molipsitoare. Îmi fac bine întâlnirile cu ele.

VREAU să devin ca ele, într-o zi pe care mi-o doresc cât mai curând.

Am scris despre eroi. Sper să devin un erou, să îmi fac viaţa frumoasă şi extrem de calmă şi liniştită. Pentru mine şi oamenii din jurul meu. Trebuie să găsesc echilibrul spre realizarea şi pacea interioară.

Scrisul şi psihologia salvează România! ha ha ha

Puneţi umărul deci la înfrumuseţarea ţării noastre de glorie şi de dor! Chiar am văzut pe coperta revistei "Plai cu boi" a domnului Dinescu, pe domnul Băsescu, cu freza lui Eminescu, iar dedesubt scria: "Ce-ţi doresc eu ţie, semidulce Românie". Mi-a plăcut...

Seară frumoasă şi gânduri senine. Inspiraţie la maxim!

Dragoste fără preaviz

Am fost la film. Da da. Eu. Nu râdeţi. Nu am devenit încă cinefilă, dar poate am luat-o pe drumul cel bun.

Am vizionat "Dragoste fără preaviz" cu Jennifer Aniston şi Aaron Eckhart. am crezut că este un film de dragoste, dar este un film psihologic. Am întâlnit şi faza cu trecerea peste căbuni încinşi regăsite în multe workshop-uri psihologice. Este despre cum poţi depăşi un obstacol, pierderea cuiva drag din viaţa ta. Este emoţionant şi bineînţeles cu happy end. Am înţeles că, dacă exersezi 5 minute în fiecare zi zâmbetul, vei reuşi să zâmbeşti fără exerciţiu.

Atunci când ceva se termină în viaţa ta, altceva începe.

Personajul principaş este un dr. psiholog, Bryan Burk, care, după ce îşi pierde soţia într-un accident, scrie o carte pe tema asta.

Tipa care aranjează florile în hotelul unde este cazat, înşelată de iubit, îi dedică timpul liber, îl ajută să-şi depăşească temerile şi vina.

Mi-a plăcut faza în care ea, Eloise, îi oferă un spectacol de muzică într-o cabină specială - la o maşină de schimbat becuri în locuri înalte, nu ştiu exact cum se numeşte - spunîndu-i că, atunci când îţi doreşti ceva totul are o soluţie.

Frumos... merită văzut.

... am învăţat

După cursul de psihologie de marţi, am învăţat că:
- nu există doar iubire ci şi ură.... şi e normal;
- nu există doar prieteni adevăraţi, ci şi din cei ce te folosesc, apoi nu mai dau doi bani pe tine (de ce? poate că nu i-ai ascultat când te-au rugat să fii ca acum 2 ani, veselă... nu ştiu; păcat şi doare şi e trist;)
- am înţeles că nu pot salva lumea;
- am înţeles că nu există doar zâmbete ci şi lacrimi... şi chiar de fericire;
- am înţeles că există bine şi rău;
- am înţeles că trebuie să te iubeşti şi pe tine, căci nimeni nu face asta în locul tău;
- am înţeles că e bine să înveţi a spune NU, NU POT;
- am înţeles că oamenii nu se gândesc la tine după ce îi ajuţi... deloc... uită ce şi cum şi când a fost nevoie de ajutorul tău.
Dacă aş muri mâine, îmi cer iertare tuturor celor care mi-au fost prieteni până în clipa în care nu m-au mai suportat cu schimbările mele (evolutive pot spune, căci un om care nu se schimbă, nu evoluează).
Le mulţumesc celor care mi-au corectat greşelile aici pe blog... am mai învăţat ceva şi sunt convinsă că mai am zeci de greşeli.
Mulţumesc celor care au văzut în mine ceva bun...
Asta, aşa, în cazul în care moartea mă ia pe nepregătite!