dulaul din inima mea

asteptam ora 2 sa administrez un antibiotic. tocmai ce finalizasem de scris o poveste, am inchis notebook-ul meu vesel si prietenos, l-am sarutat cu drag, si am dat sa iau o carte de pe marginea patului. cartile- daca le-ati vedea ce cuminti stau acolo, si ma asteapta infiecare seara si in fiecare dimineata si in fiecare clipa cand ma intorc acasa. stiu ca una din ele va fi norocoasa si va sta la caldura, langa mine, sub pilota. alta ma va insoti in drumul meu, va cunoaste locuri, oameni, animale. altele sunt oropsite si abandonate cu zilele. (da, fac prostia de a citi - uneori - carti in paralel).

dar... iar m-am abatut. voiam sa aflati ca, nu am apucat sa iau cartea, caci in sufletul meu, un dulau a inceput sa dea din coada. imi duc mana la inima. cata viata! ce adrenalina! cauza? nu stiu... pare a fi teama. oare unde nu vreau ca subconstientul sa-mi aduca in vise acei barbati rai pe care i-am intalnit si care mi-au destabilizat orizontul si echilibrul?

suna telefonul. este ora 2 dimineata. administrez antibioticul si ma intorc sa citesc. personajele, fara sa aiba vreo intentie - stau acolo de sute de ani - imi scot din cutiuta aminitirilor pe cei doi natarai care mi-au ruinat - hai sa spun doar sifonat - visele, sperantele si, mai presus de toate, ideea de iubire, arta si sinceritate.

inchid cartea cu ciuda si lacrimile se preling din coltul ochiului spre nasul acceptor... de lacrimi.

da, si dulaul este inca acolo, si tot da din coada. vreau sa cred ca este FERICIT.

citind, inveti si cresti

fiind nevoită să înregistrez cărţi teologice, am descoperit că: "etimologia cuvântului Crăciun (crătsun, cărtsun) este încă nelămurită. După părerea unor cercetători, provine din latinescul calatio. La romani se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi întâi a lunii, pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă. Abia spre sfârşitul secolului IV sărbătoarea Naşterii Domnului a fost aşezată la 25 decembrie.
Merită să fie relavat faptul că în concepţia populară (îndeosebi în colinde) Crăciun, Sfântul Crăciun sau Moş Crăciun este una şi aceeaşi persoană cu Iisus Hristos. "Moş Crăciun" este un personaj creat pe pământ românesc. În colinde el stă la masă cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfântul Ioan Botezătorul şi cu alte personaje biblice. El şade în cer de unde vine încărcat cu daruri pentru copii".

cuvinte

ganduri si bucurii se amesteca si formeaza o plasa stralucitoare. cuvintele sunt colorate si se ascund sub un clopot de sticla. imi fac cu mana, cerand sa le eliberez, sa colorez cu ele povesti pentru copii, mici si mari. literele se desprind, se prind unele de altele prin liniute si bastonase si alearga voioase, exuberante sa scrie vise. toate visele sunt atat de frumoase, unice si au forma de origami. un T s-a agatat de o creanga de vasc, si nu se poate desprinde. nu, trebuie sa il ajut. nu de alta dar este T-ul din "TE IUBESC!".

magie dupa magie

sunt ametita de nemancata sau de bucurie... nici eu nu mai stiu.

dimineata am mers cu mama sa vorbim cu mos Craciun pentru cadoul surorii mele. am rezolvat rapid. in autobuz m-am intalnit cu diriginta mea din scoala generala, clasele VII-VIII. am salutat-o, i-am urat sarbatori fericite. m-a intrebat daca m-am maritat. am raspuns zambind: "NU!" s-a intristat, a parut dezamagita mai degraba. da, posibil ca maritisul sa fie o realizare fantastica in ziua de azi, si sa nu fi descoperit pana acum. i-am promis ca o voi face si pe asta.

ajunsa la scoala, mi-am luat la revedere de la colegi, si am pornit cu elevii spre City Mall, la film. acolo, am constatat ca filmul "MEGAMIND" nu rula la ora acea. le-am spus copiilor ca imi pare rau, ca vom merge in alta zi. s-au suparat, aveau lacrimi in ochi. "bine, mergeti acasa, mancati, si ne vedem la 15.30 in fata scolii si mergem la film." eram epuizata... nedormita, nemancata, dar am promis. ca o fata cuminte, mi-am anuntat si eu mama, care normal s-a suparat ca pierd atata timp. "dar nu ii pot dezamagi, mama!" bine, bine, ai grija de tine. sa mananci ceva." aveam in geanta un snickers si un ou Kinder luate de dimineata din supermarket (a zambit si domnul de la casa cand i-am zis ca un Kinder e pentru mine).

am mers putin prin oras. m-am uitat la cadouri personalizate, la bijuterii, esarfe, ciorapi (mi-am cumparat o pereche frumoasa pentru fusta cea noua). candva, intr-o discutie nevinovata cu ajutorul lui Mos Craciun (da, cel de ieri) mi-am exprimat dorinta de a avea un notebook, pe care sa-l folosesc pentru scris. e silentios, il pot deschide la orice ora din noapte, imi pot nota ideile ce ma napustesc la ore nepotrivite, cand mi-e greu sa deschid o agenda, calculatorul sub nicio forma. am primit un telefon ca voi primi in cursul zilei de azi, cadoul mult visat. si da, asa a fost! inca sunt socata. inca nu cred ca mi se intampla mie. inca nu stiu cum vom rasplati acest om atat de sufletist si de darnic. am procedat corect acceptand? nu mai sunt sigura de nimic in aceste clipe. totul in jurul meu este magie.

am fost si la film. este super haios, tema de baza este ca binele si iubirea transforma raul. personajele sunt expresive si foarte bine conturate. m-a fermecat ziarista cea super sexy Roxanne (m-am regasit putin in tunsoare si cerceii mici pe care ii poarta). m-a frapat expresia din final: "destinul nu ne este dat, ci ni-l alegem". copiii au fost cuminti. mi-au spus ca a fost o seara super si m-au rugat sa mai mergem. (mai am putin de lucrat la bune maniere).

parinti, va recomand sa mergeti cu odraslele la film. va veti relaxa si veti invata ceva. va garantez!

shopping si greutatea mea

Buna foarte dimineata!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la .... cum voiam sa ajung a doua Raduleasca (si am scris o carte, urmeaza a doua in curand- ha ha ha), o alta Andreea Marin ( care mi-a scris - ea sau secretara - si continua sa-mi trimita mailuri de sarbatori)... pana cand am inteles ca eu chiar sunt mai mult, si pot deveni mai mult. Macar am finalizat o facultate spre deosebire de Raduleasca... desi o diploma nu ma face fericita, dar o am.

Nu prea am dormit decat 3 ore... am citit Marquez... despre vise intortocheate si parole in relatia de iubire (mi-a placut), moarte si viata, eu si cea din oglinda... etc...

ieri, liderul de sindicat mi-a daruit bonurile cadou de la sindicat (sa nu ma mai plang ca nu beneficiez dupa faptul ca platesc cotizatie): trei bonuri, fiecare a 10 lei. ce sa-mi iau de ele? clar bomboane.

pe seara, am pornit cu mama la shopping. nu mai facusem de mult asta impreuna. am vazut o fusta frumoasa. mama, care si-a dorit fete, iar eu sunt cea cu fustele - sora se machiaza mai mult, mai frumos - a sarit bucuroasa sa probez. ii spune vanzatoarei ca sunt foarte slaba si nu crede ca va gasi masura mea. primesc fusta. o probez. vanzatoarea ma priveste si-mi spune: "dar nu esti slaba deloc. ai forme! ce as vrea sa fiu si eu asa!" ma schimb. cand ies, domnul de la standul de alaturi, comenteaza: " aa... pai trebuia sa iesi sa te vedem si noi". mama rade, fericita ca are asemenea fata "top model". (cum era melodia aceea: "am cu ce ma... am cu ce...").

:) da, stiu ca trebuie sa mai pun cateva kilograme pe mine... am 48.7 kg acum. hai ca nu sunt asa slaba!

Mos Craciun exista...

dupa o duminica in care am zacut efectiv... am baut un ceai, am mancat o bucata de covrig si am vizionat un film despre Craciun si dragoste - tipic perioadei -, m-am trezit azi ca noua, putin ametita. exact ca o papusa ce nu stie inca a merge. parca nu erau picioarele mele, mainile erau ambele pe stanga - ahh... ce as fi vrut sa fiu ambidextra sau cel mult stangace in asemenea zi. :)

si, ghiciti cu cine m-am intalnit? nu veti ghici... asa ca va ajut. cu unul din ajutoarele lui Craciun. eu fericita, am spus - mandra de mine, si acum imi este rusine -:"woow, multumesc! inseamna ca am fost cuminte!" ma asteptam sa mi se dea dreptate. cand colo, aud: "nu stiu ce sa zic, nu prea ai fost. nu prea mananci. eu stiu ca un copil cuminte mananca tot, nu-i asa?" "da, ai dreptate. aici m-ai prins pe picior gresit. recunosc!" greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, nu?

am primit o multime de lucruri dragute, si un stilou superb! finut, cu penita aurie. eu, ma gandeam ca e perfect pentru a pune note in catalog, dar ajutorul mosului mi-a spus ca e pentru autografe. deci Mos Craciun stie tot! cum sa nu-l iubesc? spuneti-mi voi! da, promit ca voi scrie, din ce in ce mai frumos, mai curat, mai serios, mai publicabil. atat timp cat sunt oameni care cred in mine, in ceea ce scriu, inseamna ca sunt pe drumul corect. tiza mea din Canada s-a oferit sa ma faca cunoscuta si editurilor de acolo, numai sa nu ma las prada descurajarii. MULTUMESC!

azi, am inteles ca exista oameni minunati. am invatat sa fac diferenta intre oameni care te sustin si oameni care TE AJUTA! am descoperit oameni, de la care iau lectii de viata. sunt tentata sa scot agenda si sa iau notite. ba chiar as aduce un reportofon. dar am o memorie buna, si le notez la primul colt, dupa ce m-am despartit de ei.

am decis sa iert pe toti cei ce m-au ranit - cu voie si fara de voie -, ii las acolo in trecut, inchid trecutul intr-un cufar, il leg cu zece lacate si il arunc in mare. voi sta o perioada eu, cu mine, cu sufletu-mi, cu povestile si cartile, cu gandurile si planurile mele (hai fie si teza de doctorat la care voi lucra intens), iar in primavara voi renaste ca o floare, ca un Iris ce sunt in zodiacul floral.

MULTUMESC OM MINUNAT INTALNIT AZI! FIE CA VIATA SA ITI OFERE BUCURII SI ZAMBETE SI MINUNI SI IMPLINIRI LA FIECARE PAS, DIN ZI SI DIN NOAPTE! SA ITI FIE DRUMUL LUMINOS SI CLAR! (specific ca nu este vorba despre iubire, ci magie in preajma sarbatorilor ce se apropie).

Stop! se cere Odihna!

migrena ma bantuie si imi rade in fata. incerc sa fac haz de necaz, sa joc un rol. ma leg la cap cu cea mai vesela esarfa, poate culorile vii o vor impiedica sa persiste (sora mea ma imbratiseaza si-mi spune ca sunt foarte sexy asa, si ca n-am ambitie daca nu sofez cu noua "infatisare"). cand inchid ochii apare vertijul. clar este o pedeapsa a organismuluii slabit, stors de puteri, pe care l-am hranit in ultimele zile cu bomboane si multa ciocolata. migrena s-a aliat cu fierea si mi-au venit de hac.

ma indrept spre bucatarie incercand sa ma hranesc. bun, un sandvis cu cascaval... o mandarina, putina apa - mereu uit sa-i acord atentia cuvenita si tenul sufera dupa acest refuz de a bea apa, sfanta apa.

ies putin la aer. e ger, dar e soare si asta ma bucura. zambesc.

este o zi pierduta pentru mine din iuresul nebun al activitatilor propuse, dar asta e. se pare ca e nevoie de o pauza.

somn... filme... somn... si iar somn!