azi cine sunt?

cine sunt eu?

acum, un inger decazut din drepturi, foarte obosit, trist... dar nu pot spune plictisit. mi-e dor sa cunosc oameni, dar mi-am pierdut curajul. nu am crezut niciodata ca oamenii maturi iti pot fura vise sau de fapt le pot murdari atat de rau. imi tot spal visele si mai am putin si le albesc, asa cum au fost, si de ce nu, poate mai stralucitoare.

caut puterea sa il iert pe cel care mi-a patat visele. el, unul care nu stie ce inseamna vis, speranta, construirea unui vis. iarta-l Tu, Doamne... candva il voi ierta si eu, iti promit.

intrebam aseara, cu o durere de inima sfasietoare - da, a reaparut - cum sunt perceputa. "putin ratacita in ceata, dar iti cauti asiduu drumul. il vei gasi. aprinde mai multe lumanari". imi voi urmari steaua calauzitoare in aceasta perioada sfanta. colindele imi vor purifica sufletul, clopoteii vor alunga raul si gandurile si energiile nefaste din juru-mi. voi continua sa luminez ca o scanteie vie, ca un licurici al povestilor frumoase, care se indeplinesc cand crezi cu ardoare in ele sau exact in clipa in care vrei sa le inchizi in cel mai dosnic cufar al vietii.

am aflat ca zilele acestea, am sansa sa intalnesc oameni de la care sa invat a scrie; cu ajutorul si in compania carora imi pot imbunatati stilul, ma pot juca creativ, pot picta cuvinte pe panze de nea, pe cerul apatic, pe cetina brazilor emotionati, pe oglinda unui rau inghetat, pe sufletul meu ranit sau poate chiar pe pansamentul aplicat (sa stiti ca este mentolat; ustura, dar imi place; imi face bine!).

multumesc oameni - ingeri ce apareti in viata mea cenusie, putin fada si inodora! sa stiti ca imi doresc "sa fiu iubita cand merit cel mai putin, caci atunci am nevoie cel mai mult" (proverb chinezesc). oare a sosit timpul pentru acest training?

imbratisari si zambete!

REVEDERE CU BUCURIE SI MARE DRAG

e ger. ninge. zgribulita, ajung acasa. ma schimb in haine de casa, imi prepar ceva fierbinte de baut: o cafea cu mult lapte. incerc sa imi organizez programul pentru aceasta seara.

dintr-o data, soneria a luat-o razna. suna si suna si iar suna! raspund rastit: "daa... imediat!" se aude glasul mamei: "vino sa vezi cine m-a adus acasa." ies la poarta. "wwooooww! salutare!" imbratisari, pupici, zambete. un fost coleg din scoala generala, care a fost mai mult decat un coleg. a fost o atractie intre noi la un moment dat. "hai sa-ti prezint pe cineva: el este fiul meu. primul. mai am unul!". "sa iti traiasca!" si ma intind la vorba cu pustiul de 3 ani si jumatate.

"sa iti dau un sfat" imi spune. "nu te grabi sa te casatoresti si sa faci un copil. pentru asta e important ca amandoi parintii sa isi doreasca. ai timp! va fi bine!"

da... stiu. e adevarat! insa, pentru mine, dorinta aceasta nu are limite. ma straduiesc sa o tin pentru sufletul meu, sa nu o exteriozez, insa... adesea e peste puterile mele si rabufneste.

incerc cu ultimele sfortari sa imi imaginez ca intr-o zi, cand voi fi pe deplin pregatita, ea va prinde contur, culoare, suflet, zambet!

ma bucur de astfel de intalniri, desi, in aceste clipe ma simt neimplinita... fara rost... dar, asta e viata cu bune si mai putin bune.

noapte de decembrie...

noapte tarzie. nu pot dormi. din pod se aude un zgomot. mi se face teama. simt cum sunt invelita de o mantie tesuta din frici, emotii. ma strang sub plapuma, incercand sa ma gandesc la ceva frmos. nu reusesc. buzele le simt ca si cum tocmai am fost sarutata! gandul imi fuge spre ultimul sarut... zi, ocazie... etc. ihmmm... ultimul nu mi-a placut, dar penultimul daaaa.... la nebunie! zambesc.

aprind veioza, apuc cartea si o deschid multumita. sufletul mi-e linistit. e cartea cu povestile lui de inceput. el, aici este inmultit cu doi: el, scriitorul si el, cel care mi-a daruit cartea.l el, care-mi spune - ironic sau nu, dar imi place - "doamna scriitoare". el a inceput a scrie dupa ce a citit "METAMORFOZA" de Kafka (mi-a placut si mie). eu am inceput sa scriu din joaca. scrisul a devenit un drog. ma fascineaza, ma ia prizoniera, ma linisteste, ma ridica si coboara in ochii celor din jur, in topul ZeList. candva, ma interesa acest aspect. acum, il tin sub control.

ceea ce stiu este ca visele imi sunt formate din particule, atomi, molecule, care reactioneaza si devin VISE IMPLINITE. da, sunt ale mele, sunt minunate, sincere, normale, nimic excentric si le voi indeplini.

unul dintre ele este sa scriu. mult, din ce in ce mai frumos, sa depasesc stadiul de povesti pentru copii, sa fiu citita si cartile mele sa fie folositoare.

P.S.: e vorba de Gabriel Garcia Marquez "Ochi de caine albastru".

soare cu dinti in iarna

zi de iarna insorita. ies in curte in maneca scurta si realizez ca e iarna si ger. soarele este un semn de speranta, si atat. nu mai are putere in acest anotimp, dar se pare ca baba iarna a semnat un pact cu el, sa mai apara din cand in cand, sa mai indeparteze depresii, sa mai salveze vieti si bineinteles zambete.

iarna este un anotimp al linistii. noi nu constientizam si nu apreciem ca dupa o primavara in care revenim la viata, si ne agitam prin parcuri sa inhalam verdele si bucuria naturii, vine vara, cu frenezia concediilor la mare, munte, strainatate, paduri si sute de plimbari; apoi urmeaza toamna, cand se numara bobocii, incepe scoala, conservele pentru iarna, se face vinul. iarna este pentru incarcarea bateriilor, pentru regasirea linistii si iubirea de sine. sarbatorile sfinte sunt prilej de a ne intalni cu oamenii dragi: rude, prieteni. este sansa de a ne repara greselile de peste an, facand o fapta buna, daruind celor nevoiasi.

nu constientizam si alergam dupa mancare - de parca am manca cu zece guri si am avea trei stomacuri - suntem ahtiati dupa bani si cadouri scumpe, cand frumusetea consta in lucruri simple, facute manual, pentru fiecare om drag in parte, caci fiecare din noi este unic.

oboseala de peste an este accentuata de stresul alergaturii dupa lucruri care nu ne fac fericiti. incercam sa muncim mai mult... pentru a obtine o prima sau cine stie ce alt avantaj... off... cat rau ne facem singuri!

va urez ca bucuriile sa apara la fiecare pas si zambetele sa va fie prietene in fiecare secunda... pornesc la un seminar despre viata...

(Re)deseneaza-ti Viata cu un altfel de condei......

Te afli la o rascruce de drum cand nu stii incotro este directia cea buna?
Te simti de prea mult timp in rutina si in lipsa de motivatie?
Te intrebi care ar fi acel ,,ceva,, care ti-ar implini viata?
Te indoiesti de capacitatea ta de a o lua de la capat ?
Te auto-limitezi in explorarea unor noi posibilitati?
Te ascunzi de propria si de autentica ta menire?

Daca ai raspuns ,,da,, la macar una din aceste intrebari, Editura Ascendent si Salon In Light te invita la o intalnire-seminar in care vei afla , prin teste, prin expuneri teoretice si prin discutii interactive, cum sa redevii creator al propriei vieti, cum sa ajungi sa simti implinirea prin ceea ce faci. Clara Toma, consilier in comunicare si Luminita Baltaretu, formata in metoda Asculta-ti corpul, iti vor povesti cum si-au redesenat vietile si iti vor impartasi din ceea ce ele au aflat si au experimentat pe drumul schimbarii.
...un seminar care te poate ajuta sa faci primul pas pe Drumul Tau...
Costul seminarului este de 35 lei de persoana, iar locatia este Salon Inlight, str. Paraschiva Gherghel 14, vis a vis de p-ta Domenii.

AJUTOR DISPERAT!

este nevoie de inca putin.... ajutam? pic cu pic se face mult. va rog din suflet!

MULTUMESC! este un coleg de munca al surorii mele!

Buna ziua,

Avand in vedere ca se apropie Sarbatorile de Iarna si oamenii devin mai sensibili si mai buni,
va rog din suflet sa incercam impreuna sa-l ajutam pe colegul meu Ionut sa se faca bine si sa zambeasca din nou.
La inceputul acestui an Ionut a fost diagnosticat cu limfom malign Hodgkin. Dupa luni de tratament boala lui Ionut a evoluat iar in Octombrie medicii din germania au confirmat diagnosticul si evolutia bolii, recomandandu-i de urgenta efectuarea autotransplantului de celule stem.
Acum Ionut este la o clinica din Milano unde costurile totale ale operatiei s-au stabilit la ~ 40.000 euro. Ii mai lipsesc doar 10.000 de euro pentru a-si redobandi sanatatea.



Salutari!
Cum in viata se intampla sa ai parte cand de una “calda” cand de una “rece” (si nu lasati imaginatia sa zburde ca nu ma refer la prostii ) cred ca era si vremea sa mai aud si o veste mai buna.
Desi imi este greu sa cred ca este adevarat, analiza PET pe care am facut-o a fost negativa ! Mda…PET scan NEGATIV, adica in momentul de fata sunt in remisie totala si nu mai prezint semne de boala.
Imi este greu sa cred pentru ca inca mai prezint adenopatii la nivelul gatului palpabile. Medicul mi-a spus ca intradevar la Computer tomograf sunt pozitiv, prezentand adenopatii cu diametre patologice la nivelul gatului, mediastinului si “posibil” la nivelul splinei. Chestia e ca pentru moment boala “doarme”…este inactiva…
Recomandarile medicilor au fost sa fac acum autotransplantul pentru ca nu cred ca o sa ma tina aceasta stare mai mult de inca o saptamana sau “poate” doua…
Din ce mi-au explicat medicii sansele de vindecare cu auto-transplant in situatia de acum sunt destul de mari, problema ar fi doar sa nu se reactiveze boala pana atunci, iar acest lucru se poate intampla in orice moment. Simt ca am in mine o bomba cu ceas, iar acum ma rog sa nu explodeze…
Daca fac autotransplant acum sansele de vindecare sunt de 80 %, daca nu reusesc sa il fac si intre timp boala se reactiveaza, sansele imi scad la 20%…ceea ce este un procent mai prost decat 40-50%, estimarile din Germania din octombrie….
Costul transplantului aici, in Italia, este de ~ 40.000 euro cu tot cu complicatii.
Eu am stransi pana acum 30.000 EURO asa ca mai am nevoie “doar” de 10.000.
Stau si ma gandesc cat de aiurea a ajuns sa sune propozitia “Viata mea costa ~ 40.000 euro, din care din pacate imi mai lipsesc 10.000″

Asa ca draga Mos Craciun daca intradevar existi si inca nu te-ai refugiat in Laponia din cauza crizei, te rog inca o data, AJUTA-MA SA TRAIESC !!!
Iar daca tu nu poti atunci pune-mi macar o vorba buna oamenilor cu suflet care pot si vor sa ma ajute !!! … cu inca ….
10.000 EURO

Orice ajutor, cat de mic, este binevenit.

Donatiile se pot face in conturile:

Titular cont: Popescu Radu Ionut
RO11INGB0000999900646830 – RON


Titular cont: Popescu Ioana
RO17INGB0000999901854178 – RON
RO41INGB0000999901857626 – EUR

Conturile sunt deschise la ING Bank / Cod SWIFT: INGBROBU

http://popescuraduionut.wordpress.com/
Va multumesc din suflet !!!
John

zi de decembrie... si ninge!

rautatile aruncate in eter seara trecuta, m-au obosit. imi pare rau, dar rautatile lor acumulate intr-un an de zile, m-au prins pe picior gresit si am rabufnit. e valabila chestia: ce tie nu-ti place altuia nu face...
doream sa finalizez o carte "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. ultimele pagini m-au tinut pe jar... la 1.30 am inchis cartea, fericita. mi-a placut. frumusete, dragoste, prietenie, influenta, arta, religie - fiind scris Tatal nostru - crima...

cortina noptii se ridica. ceasul suna si imi strica visele. il opresc si ma intorc sa reiau visul. fir-ar sa fie, nu mai visasem de mult... ma postez acolo unde mi s-a intrerupt visul. ceasul suna din nou. nu, asa ceva nu este admis!
ma trezesc. este tarziu. arunc un ochi pe planificari sa vad ce trebuie sa predau, beau o gura de cafea, ma imbrac rapid... si pe aici ti-e drumul...

la scoala e frig... si as vrea sa dorm. un coleg imi spune: "asa iti trebuie daca vii la scoala cu noaptea in cap. trebuia sa stai acasa, te acopeream eu." zambesc!

finalizez orele... ninge ca in povesti... privesc stelutele de nea ce mi se astern zglobii in palma, pe fular, pe maneca paltonului. las felicitari la cutia postala. pornesc in cautare de cadouri. un Mos Craciun canta de zor: Ho ho ho, Merry Christmas. zambesc! e tare haios...

cu pasi grabiti, strabat strazile orasului gri si mizer, spre casa mea calduroasa, vesela si primitoare, gatita de sarbatoare!

seara cu vesti minunate, zambete si voie buna!

ganduri, drumuri, vise...

parcug drumuri si gandurile se impletesc, se incaiera, se linistesc, in functie de personajele care au legatura directa cu ele. eu imi pastrez neutralitatea. stau pe margine si le privesc. "trebuie sa invat ceva din fiecare gand, din fiecare intamplare!" concluzionez privind multimea gandurilor ce joaca o piesa de teatru in fata mea.
in ultimele saptamani, am descoperit ca am o intuitie extraordinara, si este imperios necesar sa o ascult. am decis: de azi, punct, si de la capat. aceeasi DoarEu, dar care se iubeste mai mult, si munceste pentru visele ei, cu atentie, spor si daruire.

pasii ma poarta spre facultatea de teologie. caut in jurul meu credinta, bunatatea, zambetul. suntem in prag de sarbatoare. acesti oameni vor fi preoti. privesc insistent! stiu ca nu este frumos si ma potolesc! rezolv ce am de rezolvat si plec. vis-a-vis este o biserica: Sf. Ecaterina, unde studentii isi dau anumite examene, unde se desfasoara vecernia pentru ei. "daca tot sunt aici, intru pentru cateva clipe!" este o biserica luminoasa.... sufletul isi gaseste un alt ritm... pasnic si rabdator. tresalta bucuros, deci e semn ca-mi pot continua drumul.

plec spre scoala. mama unui elev ma observa si incepe o discutie luuuuuuuuuungaaaaaa. primul pas in incinta scolii, bodyguard-ul sare cu "reclamatiile : "elevii dvs. bla bla bla..." "stop... stiu! multumesc!" a inceput cerseala de note... plansetele bunicilor si parintilor... interesul pentru lor scoala. o bunica imi cere cu lacrimi in ochi, sa-i trec nepotul, asa..."cadou" pentru dansa. "doamna imi pare rau, dar nu pot face acest gest caritabil".

seara coboara discret. oboseala se asterne peste chipul oamenilor. afara ninge- ploua, o vreme de lenevit si ascultat colinde, cu o cana de vin fiert cu scortisoara si o pilota pufoasa pe umeri. ceata imi invaluie sufletul, care pare o perla sidefie. este perfecta, bine slefuita. o privesc si-mi place ce vad!

in autobuz e cald si bine. nasul se dezmorteste si-mi cere elegant o batista. degetele se incalzesc si ies fericite din manusi. cartea din geanta ciocane usor, dorind sa fie mangaiata. da... imediat! si... ma cufund in lectura. mi-e bine acum!

seara de basm... colinde... clopotei... miros de cetina... cadouri... vise desenate... vise implinite in curand... oameni dragi sufletului meu! zambete si imbratisari calduroase si prietenoase cu mare drag va ofer! primiti-le, caci ati fost minunati, si m-ati rabdat cu bune si cu rele, cu frumos si urat, cu zambete si lacrimi. VA MULTUMESC!