vis implinit

candva, imi doream sa ajung mare si sa-mi rasplatesc mama pentru educatia ce mi-a daruit-o, pentru sacrificiile facute ca sa devin un om respectabil.

nu stiam daca voi reusi vreodata, dar, cand ma asteptam mai putin, am plecat intr-o excursie la mare, la Nisipurile de Aur, in care mi-am luat mama. a fost prima ei iesire peste hotare, i-a placut si eu m-am simtit implinita. mi-a multumit si s-a bucurat ca un copil. am fost emotionata.

mare, nisip, viata, cer senin, soare, culoare, verde de diferite nuante, pescarusi, crabi, scoici, meduze... ne-au fost prieteni pentru doua zile.

ne-am intors optimiste si incarcate de frumos si liniste si bucurie ca am putut vedea armonie si viata diversa din jurul nostru...

ne-am intors pe o ploaie infernala, cu nori fiorosi, gri inchis, cu forme de dinozauri si monstri, dar am ajuns cu bine...

adulmec...

obosita si sfasiata de dor nebun de iubire, adulmec mirosul de ars al aerului... mangai incet firele de iarba, caci simt ca au nevoie de atentie. au fost zdrobite de pasii grei ai oamenilor rai. citesc atatea povesti de iubiri febrile si nerezolvate. nici lui nu-i e bine, mie nici atat. e asa departe, iar eu simt cum peretii inimii se darama putin cate putin. intr-o lume in care nimic nu mai merge, oare dragostea are putere sa salveze ceva? de as fi implinita, as avea un scop sa lupt. insa, acum ma multumesc cu putin. stiu ca pot salva oameni... stiu ca ma pot salva... din mizeria asta. cum? scriind. imi voi crea o lume speciala, cu oameni alesi pe spranceana, cu iubire multa in jurul meu (ea dospeste in fotografia de mai sus), cu veselie in toti porii, cu muzica si alint pentru suflet.

timpul uita sa mai miste minutarul. clipele iubirii ce mi-o doresc cu inversunare - si stiu ca e aproape sau cel putin pe drum - sunt calme si frumoase si imi surad timid.

adulmec dorul si rasul cristalin al omului care vine pe drumul inimii mele.

adulmec speranta de implinire si voie buna ce sta la panda acolo, dupa norul acesta in forma de delfin.

adulmec sansa de a fi cine vreau si acolo unde este nevoie de mine...

adulmec parfumul florilor de mai, luna minunata in care am fost creata de maestrul Dumnezeu...

plec sa adulmec mirosul marii si al mangaierii valurilor tulburi si triste...

principesa Margareta

cine nu a visat sa fie printesa pentru o zi? zilele trecute am mers la Capsa, si chiar ma gandeam cum ar fi sa port o rochie de bal si sa cobor acele scari frumoase.
soarta mi-a suras. azi, am stat aproape de principesa Margareta, de o finete si bun simt special.
imbracata frumos,cu un taior inflorat si ofusta de un albastru frumos, cu geanta micuta roz-violet, si pantofi albastri, cu timiditate a cerut un pahar cu apa, si a ascultat povestile noastre, ale povestilor, la lectia "Arc peste timp" - profesori pensionari versus profesori tineri.
concluzia: pentru a fi profesor este esential sa iubesti copiii si sa iubesti meseria de profesor. e o meserie ce te solicita enorm psihic, dar daca 3-4 elevi invata si te saluta peste ani pe strada, te simti un om implinit.
a fost o zi speciala... in care am invata ca finetea este extrem de importanta.

la aniversara...

Am mai crescut putin… se pare ca desul de mult in ochii unora. Am ras cu pofta adevarata azi, cum de mult n-am mai facut-o. mi s-a facut in cancelarie portretul de taur muncitor si pasional in iubire. Am socat cand am marturisit adevarata varsta. A fost o zi de poveste cum nu am mai trait de ani buni. Simt ca a fost o zi luminoasa ca sufletul meu. Fara nori, fara probleme, la implinirea unei varste mature care ma va salva si ma va purta acolo unde vreau si e nevoie sa ajung.
Am fost sunata si felicitata de elevi dragi, de oameni care au fost pasageri in viata mea, atat de trecatori incat am fost uimita ca si-au amintit ca ieri, a fost ziua mea.

cine sunt eu? Se pare ca sunt un om bun, interesant, care am lasat o raza de soare, un zambet, o samanta de frumos, acolo undeva in sufletul sau in mintea unor oameni. Mi-e teama. Teama sa nu dezamagesc. Cu toate acestea, azi, in jurul meu, s-a asternut o plasa de liniste si incredere ca am atins etapa intelepciunii ce ma va salva pe mine sip e cei dragi mie, care imi sunt in preajma.
Am primit mesaj chiar si de la BCR! A fost cel mai “profesional” mesaj dintre toate.
Sunt oameni care vad in mine “bunatatea, puterea de a face lucruri frumoase”… si, incerc sa le vad in oglinda. Cu exceptia unor ochi mari, frumosi si extreme de sincere… nu vad mare lucru…
Un mesaj primit, care m-a pus pe ganduri… este acesta: ”tu esti un dar pentru aceasta lume, o lucrare de arta, divina, semnata de Dumnezeu”.

Mi-au dat lacrimile, asa ca va las, si va promit ca veti auzi numai lucruri frumoase de la mine.

sufletul meu

Suflet la dospit.... si creste atat de frumos si bine...

La primul cantat al cocosului, sufletul meu infloreste, asemenea unui iris, floare ce caracterizeaza stapana lui in horoscopul floral. La al doilea cantat, sufletul intinereste si se imbogateste. La al treilea, sufletul realizeaza ca a mai trecut un an peste el si nu este inca obosit, din contra, este optimist, stie ca poate sa daruieasca mai mult, a inteles ca poate crea frumos din nimic… cuvinte sincere, lucruri marunte, flori si iubire…
Au trecut ani buni peste el… si este an de an mai puternic, mai semet, mai activ si mai iubitor. Sufletul meu canta pe zi ce trece mai placut… oamenii buni il vad… am evoluat sufleteste si asta ma bucura. Am ajuns la stadiul in care merit sa pasesc la un alt nivel de viata. Am crescut putin cate putin, cu greu. Am dat adesea inapoi, am stat la caldura si am crescut din nou, cu teama, dar m-am ridicat. Am intalnit oameni frumosi si calzi si blanzi si rabdatori in calea mea. unii m-au invatat sa merg din nou… altii mi-au dat lectii de dictie – cica as avea voce frumoasa-, altii m-au invatat sa-mi cultiv zambetul… altii mi-au facut operatie pe suflet deschis si am inceput sa scriu povesti – bune sau mai putin bune-, si poezii fara talent… si sufletul si neuronii s-au jucat si le-a placut extreme de mult.
Sufletului meu ii plac copiii… si plangea de dorul lor, si i-a cerut stapanei sa se intoarca la scoala. Si ei ii lipseau, asa ca, a hotarat sa revina la catedra. Si chiar daca se chinuie impreuna, sufletul mai are o raza de speranta in buzunarul de rezerva, si stie ca in vara, copiii vor fi fericiti cu o astfel de profesoara in viata lor…
Am intalnit si oameni care mi-au folosit sufletul, ca niste hoti, pentru o perioada de cateva luni, apoi au dat bir cu fugitii, de frica sa nu-mi plateasca dobanda. Acest “furt” m-a facut mai puternica, iar sufletul a inteles ca trebuie sa fie si mai frumos si mai bland si mai senin, si sa nu mai fie vizibil decat pentru oameni deschisi si veseli si sinceri si darnici… de frumos… de vise… de iubire… de alint… de mangaieri.
Azi, este ziua sufletului meu! Ii doresc sa fie mai bun, mai curat, mai senin, mai talentat si mai vesel pe zi ce trece. La multi ani, suflet drag!

DA, MERIT SI VOI MERITA SI VOI PRIMI

am aflat azi, ca nu am bun simt si respect fata de oamenii in varsta. sunt atat de calma - Dumezeu mi-e martor ca nu despre mine se vorbeste in aceste cuvinte - incat nu comentez. am ajuns la facultate... dupa trei ani in care am dus acelasi referat de 3 ori si niciodata nu era citit, profa mi-a reprosat ca nu am avut bunul simt sa-i arat ce am publicat. "sunt referatele pe care le-am sustinut pana acum, doamna!". e vorba de timp cheltuit, de bani, de energie, chiar si un minim efort intelectual - nu ma dau mare ca am facut cine stie ce -. nu pot sa-mi bat joc de mine. e necesar sa finalizez, bine sau mai putin bine munca mea de pana acum.

sunt la mana ei, nu mai spun ca mi-a cerut sa ii duc luni un referat care l-am tot dus din mai anul trecut... si in martie inca o data... nu vreau sa fiu rea si sa discut despre sistemul din Romania. profesori capabili nu pot fi conducatori de doctorate, ia cei care nu stiu ce si cum, au cate zece doctoranzi.

usor usor, ajung la biserica. vreau sa las un acatist. preotul ma vede si-mi face semn sa merg sa le citeasca. la final imi zice zambind (zambetul mi s-a intiparit pe retina): "Claudia, cred ca te-ai rugat pentru 100 de oameni." zambesc! nu sunt 100... dar nu i-am trecut pe toti. Ha ha ha.

cobor la metrou. pe peron, ma gandeam la zambetul preotului si la numarul oamenilor pe care ii cunosc. in acest timp, sunt inconjurata cu privirea de o tanara cam la 20 de ani. intr-un final, isi face curaj si vine spre mine. "buna ziua, ati fost profesoara la liceul X?". "da, raspund zambind". sa va spun ca stia tot despre mine? nu are sens. "am observat ca nu v-ati casatorit. m-am uitat la mana dvs." "nu inca, raspund. toate la timpul lor." "ma bucur ca v-am intalnit. mult succes in continuare." ea, studenta in anul IV, la industrie alimentara - ceva de genul.

acum, ma gandesc: "cred ca am fost un profesor bun daca elevii ma opresc pe strada si imi vorbesc". sau mi s-a urcat mie la cap succesul. glumesc!

...

la scoala unde predau sunt intrebata zilnic daca am copii... dar cand voi face? "curand... foarte curand... mai curand decat ma asteptam".

viata e atat de frumoasa... iar eu simt ca sunt pe zi ce trece mai frumoasa sufleteste, mai blanda, mai inteleapta, mai pregatita pentru schimbarile ce ma asteapta... le simt... si le primesc cu bratele deschise si zambete si voie buna.

orice tacere e urmata de o avalansa de sunete marete...

orice tristete e urmata de clipe de bucurie nemasurata...

orice lacrima aduce zeci de rasete...

zi frumoasa

somn linistit si leneveala tarzie...

inviorare si zambete. drum spre facultate. plimbare prin gradina botanica. gasesc un sotron, privesc stanga si dreapta, si sar fericita. profa nu este. uraaa... ce bine! (pe naiba; alt drum, alta distractie). lectura la umbra castanilor infloriti. mi-e atat de bine!

pasesc alene spre universitate, in dreptul viorii imense construite (nu stiu cand, totul e pe repede in Bucuresti; apar si dispar statui peste zi).

intalnire cu un om drag, care nu uita de sufletul meu - adesea trist si nemultumit -, dar care se rasfata permanent.

ma indragostisem de cuvantul "crochiu". am scris niste versuri... cineva cunoscator mi-a spus de Tia Peltz... iar azi, am primit un volum de crochiuri realizate de aceasta, "Crochiuri din inima mea". Ma simt o femeie norocoasa! am mai primti un semn de carte pentru colectie, o vedere pentru colectie, si un colier adus din Asia, de la Capadocia. Am rasfoit un album cu fotografii din Asia... am fost incurajata...si a fost o dupa amiaza cu soare si natura.... cu oameni buni si culti in viata mea. si uite asa mai invat si mai calatoresc in lumea asta larga. e minunat sa intalnesti oameni care cred in tine si te invata in permanenta ceva... dar mai ales ca poti.

seara cu ingerii aproape!