candva, imi doream sa ajung mare si sa-mi rasplatesc mama pentru educatia ce mi-a daruit-o, pentru sacrificiile facute ca sa devin un om respectabil.
nu stiam daca voi reusi vreodata, dar, cand ma asteptam mai putin, am plecat intr-o excursie la mare, la Nisipurile de Aur, in care mi-am luat mama. a fost prima ei iesire peste hotare, i-a placut si eu m-am simtit implinita. mi-a multumit si s-a bucurat ca un copil. am fost emotionata.
mare, nisip, viata, cer senin, soare, culoare, verde de diferite nuante, pescarusi, crabi, scoici, meduze... ne-au fost prieteni pentru doua zile.
ne-am intors optimiste si incarcate de frumos si liniste si bucurie ca am putut vedea armonie si viata diversa din jurul nostru...
ne-am intors pe o ploaie infernala, cu nori fiorosi, gri inchis, cu forme de dinozauri si monstri, dar am ajuns cu bine...
2 comentarii:
Frumos! E bine ca ai gasit timp sa petreci alaturi de familie. Uneori ne consumam atat de multa energie la servici si cu alte activitati incat cei dragi si foarte apropiati sunt putin neglijati.
Doar ganduri senine si imbratisari prietenesti!
Darry, iti multumesc pt comentariu.. a fost o combinatie colegi si familie. Am ncercat sa multumesc pe toata lumea. Nu stiu in ce procent am reusit, per total a fost bine!
Trimiteți un comentariu