Trecuse ceva timp de când nu mai plecasem prin țară, cu ateliere de lectură și sufletul dornic de întâlnirea cu micii cititori.
Am luat microbuzul și am călătorit spre Slatina. Nu fusesem niciodată.
Când am intrat în clasă și copiii m-au îmbrățișat, am simțit că mi se taie respirația. Citiseră poveștile mele,căutaseră infomrații despre mine și m-au tratat regește. M-au comparat cu Nadia Comăneci, cu Simona Halep și alte femei de succes ale României.
Întrebările au curs lin și răspunsurile s-au ivit curajoase și optimiste, încercând să îi încurajez să creadă în visele și talentele lor, să își urmeze chemarea.
Am primit o cupă de la o fetiță care mă consideră sursă de inspirație.
Apoi, ne-am jucat de-a scrierea. Am avut trei grupe. Unii au creat povești pornind de la regulile jocului meu „Pilotul și avioanele”. O altă grupă a făcut povești cu cuburile Storryteller, iar altă grupă a folosit cardurile Jocului de scriere creativă.
Poveștile au apărut voioase, clare și sprintene. Bucuria de pe chipurile micuților mi s-a cuibărit în suflet și îmi dă curajul de a merge pe acest drum al poveștilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu