Acum câteva zile ceruse sfatul/ajutorul cu privire la subiectul articolelor pe care să le scriu pe site-ul meu. Asta în calitate de mamă și de profesor. Adevărul că azi, toate mămicile scriu. Au blog sau publică cărți. Cu siguranță au mai mult timp decât mămicile dinainte. O colegă îmi spunea că ea s-a întors după 3 luni de la naștere, și are trei copii frumoși, destepți și puternici, nu bibiliți ca cei de azi.
La timpuri noi, vremuri vechi.
Înainte, poveștile era lecturate sau inventate de către bunici. Astăzi, tot mai multe mame scriu povești pentru copii, realizează grafică, cărți senzoriale. Totul este magie! Piața este plină de cărți ale autorilor români... mulți dintre ei, părinți. Căci, da,nici tații nu s-au lăsat mai prejos și au început să scrie, fie singuri, fie în tandem cu mama.
Am momente în care mă simt pierdută. Mi se face teamă! Simt că nu mai am idei de povești. Chiar astăzi,umplând după CV prin calculator am descoperit primele povești scrise cu și pentru gemenii mei.Ieri discutam cu o mamă de trei băieți, care scrie povești motivaționale minunate, și ea mă încuraja, spunându-mi că fiecare scriitor are stilul său, locul său,drumul său. Ea, Florina Bumbaru, este îngerul meu. Este cea care mă ajută necondiționat pe partea motivațională, ea apare ca un spiriduș exact în momentul în care mi s-a întâmplat ceva rău, urât din partea unui client.
Dar... să revin. Cerând sfatul, o singură doamnă mi-a scris după ce am distribuit articolul pe Facebook. :) Îmi place să fiu de folos oamenilor, părinților, dar mai ales copiilor. Simt că a sosit vremea să mă adresez foarte mult adolescenților. Așa că, mă pun pe scris!
Zâmbete și bucurii, binecuvântări și rugi ascultate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu