Îi privesc cu dragoste și uimire! „Sunt ai mei? Când au crescut așa mari? De unde învață atâtea lucruri pentru că mă ocup prea puțin de ei!”
Le ador râsul și pofta de joacă!
Îi iubesc când mă strâng în brațe și se agață precum ventuzele de mine!
Îi iubesc când mă trezesc noaptea cu ei lângă mine.
Îi ador dimineața când mă trezesc în șoaptă.
Sunt mândră când văd rapiditatea cu care fac un puzzle.
Până nu demult îi comparam cu alții. X știe să citească. Y stă la măsuță și lucrează cu orele. Știu! A fost vina mea că nu am stat să le fac program de studiu. Cu toate acestea știu o mulțime de lucruri. Au furat în timp ce lucram pentru edituri.
Cel mai mult și mai mult îmi place că spun MULȚUMESC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu