Un nou inceput tanjea sa il imbratisez, sa il rasfat, sa cred ca se poate.
Profesional... de abia astept un nou inceput... colorat... prosper... vesel.
Scriitoricesc scriu nou.. si altfel...
miercuri, aprilie 29
joi, aprilie 23
Dispariţia şotronului de CG
DISPARIŢIA ŞOTRONULUI
de Claudia Groza
O zi de primăvară
se anunţa din calendar. Păsările ciripeau vesele, iar albinele îşi făceau
treaba pe lângă flori.
Două fetiţe frumoase,
una şatenă şi alta blondă, se jucau şotronul. Desenat frumos pe asfalt, cu
cretă colorată, şotronul era fericit când le vedea pe cele două copile, Diana
şi Miruna cât de bucuroase erau când nimereau pătrăţelele cu nasturele rupt de
la un palton vechi.
- Hai Diana! Este rândul tău, spuse Miruna.
- La cât am ajuns?
- La 7.
- Cam dificil!
- Eeeee.. tu eşti expertă la acest joc. Eu sunt mai mică!
- Acest joc va dispărea acum! Pentru totdeauna! Hahaha...
un râs puternic se auzi dintr-un tufiş.
Fetele s-au oprit
din joc speriate. S-au prins de mâini şi au rămas privind spre femeia destul de
tânără, cu părul negru ca pana corbului şi destul de încâlcit.
- Te rugăm! Nu ni-l lua. Este un joc frumos şi ne place
foarte mult, rosti Diana, văzând-o pe micuţa Miruna cu lacrimi în ochi.
- Nu. Nu pot face asta! Mă deranjează veselia voastră. Nu
suport să vă observ mereu chipurile fericite şi să vă aud glasurile cristaline,
zbieră zgripţuroaica.
Dintr-o
singură mişcare, a scos o mătură dn spatele său şi a şters şotronul.
- Vei pieri pentru totdeauna, Şotronule – Haiosule –
Strâmbule – Hoţule de veselie!
Şotronul
dispăruse. Rămăsese o urmă de cretă pulbere, dar şi aceea a fost suflată cu
putere de zgripţuroaică.
Norii s-au
adunat la un semn al vântului care a şuierat. Din senin a început o ploaie cu
stropi mari, grei şi repezi. Zgripţuroaica a dispărut,lăsând în urma ei un nor
de fum înecăcios. Diana şi Miruna s-au adăpostit lângă trunchiul unui copac
bătrân şi cu o coroană bogată.
- Nu vom mai juca şotronul! Era distractiv!, grăi Diana.
- Da. Mie îmi plăcea foarte mult. Mai ales când îl
desenam.
- Miruna, nu fi tristă! Vom juca alte jocuri! Ai să vezi!
Soarele
jucăuş le-a trimis micuţelor câteva raze printre crengile groase ale copacului,
invitându-le la joacă. Au fost stropite de picături de ploaie, deoarece
păsările au zburat vesele spre lumină, scuturând frunzele.
- Dragelor, vă împărtăşesc o bucurie. Nu fiţi triste!
Şotronul nu a dispărut. Priviţi pe alee. Am făcut unul pentru voi din petale de
flori, frunze şi pietre. Este mult mai trainic! Va rămâne aici mult timp,
aşteptându-vă glasurile voioase şi paşii micuţi să îl mângâie.
Miruna şi
Diana au privit fata cu părul de culoarea castanelor coapte, lung până în
pământ şi au rămas uimite de atâta frumuseţe.
Oare cine
era?
...
a. Zâna Jocului
b. Zâna Copilăriei
c. Zâna Veseliei
Va continua
miercuri, aprilie 22
.jpg)
luni, aprilie 20
joi, aprilie 16
PRIETENIA ŞI ASTMUL - 5 MAI - CLINICA POLISANO
O
femeie specială, un profesor de poveste ,o scriitoare îndrăgostită de
natură,de cuvinte și mai ales de copii,a făcut un dar de suflet
micuților care suferă de astm.
Îți mulțumim,Claudia Lizica Groza și te iubim!
Îți mulțumim,Claudia Lizica Groza și te iubim!
PRIETENIA ŞI ASTMUL
de Claudia Groza
Dimineaţă de mai. Soarele s-a ridicat semeţ pe cerul albastru sidefiu. Norii alunecau uşor pe cerul de un albastru deschis, ca şi cum cineva ar fi aruncat o găleată cu apă şi s-ar fi decolorat. Păsările se întreceau în cântece care mai de care mai interesante şi mai melodioase.
Autocarul a frânat, a scârţâit şi s-a oprit.
- Gata dragilor! Aţi ajuns la destinaţie!, rosti şoferul.
- Copii, aveţi grijă să nu vă uitaţi nimic în autocar!, adăugă doamna învăţătoare.
Copiii coborau fericiţi, unul câte unul. Veniseră la mare pentru minivacanţa de 1 mai.
- Mergem să vedem marea?, întrebă Cezar.
- Mâine dimineaţă! În această seară ne instalăm şi ne jucăm, răspunse învăţătoarea.
Micuţii au fost repartizaţi în camere. Au verificat spaţiile, au aerisit, apoi au aranjat hainele în dulapuri. Au coborât să servească cina.
După zgomotul tacâmurilor care răsunau în farfurii, au început râsetele şi poveştile.
- Declarăm deschisă seara jocurilor!
Câtă veselie şi agitaţie era în sala de festivităţi a hotelului! Tot felul de jocuri se desfăşurau în aplauze şi exclamaţii zgomotoase! Karaoke şi tot felul de concursuri bazate pe talent.
- În zece minute se dă stingerea! Somn uşor! Mâine trezirea este la ora 7. Să vă odihniţi!, rosti învăţătoarea.
Scările păreau ghirlande vii cu gloata de copii urcând spre camere. Fiecare s-a pregătit de somn. Erau nerăbdători să regăsească marea în zori. Iar pentru asta aveau nevoie de odihnă pentru a avea energie să înfrunte valurile.
*
Stelele apăreau una câte una. Nu se grăbeau. Se jucau de-a v-aţi ascunselea. Luna rotundă, strălucitoare a sosit şi ea. La braţul ei se afla domnul Vânt de Seară.
În camere s-a făcut linişte. Întunericul pusese stăpânire peste hotel. O lumină slabă pâlpâia la una dintre ferestre.
Ina tuşea. Din ce în ce mai puternic. S-a ridicat şi a deschis larg geamul.
- Hei! Ce ai păţit? Te pot ajuta?, întrebă Maria, colega de cameră a Inei.
- Nu, nu ai cum!
Maria nu a stat pe gânduri. A ieşit pe hol, încercând să găsească ajutor.
- Maria! Nu striga! O ajut eu pe Ina.
Era Cezar. Băiatul care dorea să vadă cât mai rapid marea.
- Ina, unde îţi este aparatul de respirat? Hai să ieşim la aer!, spuse Cezar, apucând-o pe Ina de braţ.
- Este grav? Merg cu voi?
- O criză de astm. Are nevoie de aer! Nu te speria. Este pe mâini bune. Şi eu sufăr de astm.
Când a respirat aerul răcoros, Ina şi-a revenit.
- Îţi mulţumesc mult, Cezar! Nu am reuşit să îmi găsesc aparatul. Mai mereu păţec aşa.
- Crizele astea apar când nu te aştepţi, când te simţi în al nouălea cer, apar şi ele şi îţi strigă: “Surpriiiză!”
Ina a început să râdă.
- Ce nostim eşti!
- Le cunosc atât de bine!
- Pe cine?, rosti Ina.
- Cum pe cine? Pe crizele acestea fandosite de astm!
- Cum aşa?
- Am astm din copilărie. Nu am stat prea bine cu imunitatea. Eu reacţionez de obicei la polen!, spuse Cezar.
- Eu la fulgii din pernă, acarieni, fum de ţigară. Am uitat să dau perna deoparte sau să o verific, grăi Ina. Iartă-mă că ţi-am perturbat somnul. Mâine vei dormi pe plajă. Mă simt vinovată!
- Să nu mai afirmi asta nici în glumă! Eram pe balcon. Am auzit că tuşeai. Am recunoscut tusea astmatică şi nu ştiam cum să ajung mai repede la tine. Îţi propun ca în vacanţa de vară să vii la mine la Turda şi vom merge împreună la salină. Îţi va fi de folos!
- Chiar am să vin! M-am liniştit când am aflat că peste 300 de miloane de oameni din întreaga lume au astm.
- Ina, noi chiar suntem norocoşi. În alte regiuni ale lumii medicaţia este foarte costisitoare sau bolnavii nu au acces la informaţii.
- Ai dreptate! Am fost speriată când am aflat că nu mă voi vindeca niciodată.
- Hei! Este important să fii atentă, să ai mare grijă la schimbările de mediu, să eviţi poluarea, fumul de ţigară. Nu e greu!
- Cezar eşti atât de optimism! Îţi mulţumesc. Am şi eu un dar pentru tine!, murmură Ina.
Cezar s-a emoţionat. Întunericul îi era aliat. Îi ascundea cu succes roşeaţa din obraji.
Urcând în camera, Ina a căutat în rucsac şi a scos din folie o invitaţie.
- Poftim Cezar! M-aş bucura să ne vedem acolo!
- Negreşit! Orice ar fi… oriunde ar fi… ne vedem!
Cei doi au râs pe înfundate. Astmul i-a unit. Unde-s doi puterea creşte şi duşmanul nu răzbeşte.
Aerosolii din zorii zilei i-au ajutat Inei să respire mult mai bine. Plămânii ei erau bucuroşi!
Ina şi Cezar vor participa la un eveniment dedicat ZILEI MONDIALE A ASTMULUI, sărbătorite pe 5 mai, la clinica POLISANO.
Vă invităm şi pe voi, cei care suferiţi de astm!
de Claudia Groza
Dimineaţă de mai. Soarele s-a ridicat semeţ pe cerul albastru sidefiu. Norii alunecau uşor pe cerul de un albastru deschis, ca şi cum cineva ar fi aruncat o găleată cu apă şi s-ar fi decolorat. Păsările se întreceau în cântece care mai de care mai interesante şi mai melodioase.
Autocarul a frânat, a scârţâit şi s-a oprit.
- Gata dragilor! Aţi ajuns la destinaţie!, rosti şoferul.
- Copii, aveţi grijă să nu vă uitaţi nimic în autocar!, adăugă doamna învăţătoare.
Copiii coborau fericiţi, unul câte unul. Veniseră la mare pentru minivacanţa de 1 mai.
- Mergem să vedem marea?, întrebă Cezar.
- Mâine dimineaţă! În această seară ne instalăm şi ne jucăm, răspunse învăţătoarea.
Micuţii au fost repartizaţi în camere. Au verificat spaţiile, au aerisit, apoi au aranjat hainele în dulapuri. Au coborât să servească cina.
După zgomotul tacâmurilor care răsunau în farfurii, au început râsetele şi poveştile.
- Declarăm deschisă seara jocurilor!
Câtă veselie şi agitaţie era în sala de festivităţi a hotelului! Tot felul de jocuri se desfăşurau în aplauze şi exclamaţii zgomotoase! Karaoke şi tot felul de concursuri bazate pe talent.
- În zece minute se dă stingerea! Somn uşor! Mâine trezirea este la ora 7. Să vă odihniţi!, rosti învăţătoarea.
Scările păreau ghirlande vii cu gloata de copii urcând spre camere. Fiecare s-a pregătit de somn. Erau nerăbdători să regăsească marea în zori. Iar pentru asta aveau nevoie de odihnă pentru a avea energie să înfrunte valurile.
*
Stelele apăreau una câte una. Nu se grăbeau. Se jucau de-a v-aţi ascunselea. Luna rotundă, strălucitoare a sosit şi ea. La braţul ei se afla domnul Vânt de Seară.
În camere s-a făcut linişte. Întunericul pusese stăpânire peste hotel. O lumină slabă pâlpâia la una dintre ferestre.
Ina tuşea. Din ce în ce mai puternic. S-a ridicat şi a deschis larg geamul.
- Hei! Ce ai păţit? Te pot ajuta?, întrebă Maria, colega de cameră a Inei.
- Nu, nu ai cum!
Maria nu a stat pe gânduri. A ieşit pe hol, încercând să găsească ajutor.
- Maria! Nu striga! O ajut eu pe Ina.
Era Cezar. Băiatul care dorea să vadă cât mai rapid marea.
- Ina, unde îţi este aparatul de respirat? Hai să ieşim la aer!, spuse Cezar, apucând-o pe Ina de braţ.
- Este grav? Merg cu voi?
- O criză de astm. Are nevoie de aer! Nu te speria. Este pe mâini bune. Şi eu sufăr de astm.
Când a respirat aerul răcoros, Ina şi-a revenit.
- Îţi mulţumesc mult, Cezar! Nu am reuşit să îmi găsesc aparatul. Mai mereu păţec aşa.
- Crizele astea apar când nu te aştepţi, când te simţi în al nouălea cer, apar şi ele şi îţi strigă: “Surpriiiză!”
Ina a început să râdă.
- Ce nostim eşti!
- Le cunosc atât de bine!
- Pe cine?, rosti Ina.
- Cum pe cine? Pe crizele acestea fandosite de astm!
- Cum aşa?
- Am astm din copilărie. Nu am stat prea bine cu imunitatea. Eu reacţionez de obicei la polen!, spuse Cezar.
- Eu la fulgii din pernă, acarieni, fum de ţigară. Am uitat să dau perna deoparte sau să o verific, grăi Ina. Iartă-mă că ţi-am perturbat somnul. Mâine vei dormi pe plajă. Mă simt vinovată!
- Să nu mai afirmi asta nici în glumă! Eram pe balcon. Am auzit că tuşeai. Am recunoscut tusea astmatică şi nu ştiam cum să ajung mai repede la tine. Îţi propun ca în vacanţa de vară să vii la mine la Turda şi vom merge împreună la salină. Îţi va fi de folos!
- Chiar am să vin! M-am liniştit când am aflat că peste 300 de miloane de oameni din întreaga lume au astm.
- Ina, noi chiar suntem norocoşi. În alte regiuni ale lumii medicaţia este foarte costisitoare sau bolnavii nu au acces la informaţii.
- Ai dreptate! Am fost speriată când am aflat că nu mă voi vindeca niciodată.
- Hei! Este important să fii atentă, să ai mare grijă la schimbările de mediu, să eviţi poluarea, fumul de ţigară. Nu e greu!
- Cezar eşti atât de optimism! Îţi mulţumesc. Am şi eu un dar pentru tine!, murmură Ina.
Cezar s-a emoţionat. Întunericul îi era aliat. Îi ascundea cu succes roşeaţa din obraji.
Urcând în camera, Ina a căutat în rucsac şi a scos din folie o invitaţie.
- Poftim Cezar! M-aş bucura să ne vedem acolo!
- Negreşit! Orice ar fi… oriunde ar fi… ne vedem!
Cei doi au râs pe înfundate. Astmul i-a unit. Unde-s doi puterea creşte şi duşmanul nu răzbeşte.
Aerosolii din zorii zilei i-au ajutat Inei să respire mult mai bine. Plămânii ei erau bucuroşi!
Ina şi Cezar vor participa la un eveniment dedicat ZILEI MONDIALE A ASTMULUI, sărbătorite pe 5 mai, la clinica POLISANO.
Vă invităm şi pe voi, cei care suferiţi de astm!
marți, aprilie 14
Oameni - de CG
Oameni şi stări sufleteşti,
Gânduri şi doruri,
Şoapte ş clipe
risipite
În suflet
întipărite,
Precum cerneala pe
hârtia tăiată
Pentru-o carte
pregătită.
În iarbă sărutări
uitate,
Îmbrăţişări de
păianjen ţesute.
Gândaci se plimbă
liniştiţi pe alei
Mâinile tremură
de-atâtea idei.
Inima aleargă la
galop pe ponei.
E Paşte.
Îngerii sunt liberi
să facă planuri,
Să construiască
vieţi.
Să iubească
fluturi.
Ea şi el înrămaţi
în tabloul sorţii
Pentru acum...
Pentru aievea...
Pentru un gând şi o
primăvară.
Un dar cu multă speranță
MULȚUMESC!
DUPĂ ATÂTA FRIG ȘI CEAȚĂ ÎN VIAȚA MEA... UN SEMN PLIN DE SPERANȚĂ MI-A SOSIT PE MAIL.
ÎMBRĂȚIȘĂRI ȘI ZÂMBETE!
luni, aprilie 13
Un Paște de neuitat! - 2015
Cu bucurie și emoție, am trăit un Paște frumos... în compania oamenilor dragi.
Prin parcuri - Carol și Tineretului - pe iarbă, pe lac, cu pui de rață privind... cu zâmbete și sărutări... indiferent de cum vor fi alte sărbători, aceasta e de înrămat în suflet, în gând.
Natura s-a trezit la viață.
Gândacii se plimbau pe alei.
Albinele polenizau strălucitoarele flori ce se lăsau mângâiate de raze calde și vesele.
Oamenii se bucurau de natură. Cu role, biciclete, întinși la soare citind, povestind, îmbrățișându-se trăiau intens armonia sărbătorii.
HRISTOS A ÎNVIAT ȘI BUCURIA ESTE CÂNTATĂ DE ÎNGERI!
sâmbătă, aprilie 11
joi, aprilie 9
O noua carte de-a mea
.jpg)
O surpriza minunata de Paste!
Alaturi de cea a prietenei mele Cristina Beatrice Preda - "Povesti cu mamici si tatici".
Povesti calatoare
As vrea ca iepurasul Rontz sa apara in Spania... pentru comunitatea romanilor de acolo.
As vrea ca Tobias sa ajunga in Finlanda.
As vrea ca povestea ce prinde contur acum sa capete viata la Paris (imi amintesc de cel care mi-a promis ca ma va ajuta si va duce personal povestile la editura in Paris; cred ca povestile nici la aeroportul Otopeni nu au ajuns; oameni... printre oameni).
Vise... cine stie ce va fi!
marți, aprilie 7
Frica de singurătate - de CG
Printre pliuri am regăsit iubirea.
Dintre cutele cămășii scrobite a țâșnit dorul
Între ridurile frunții am ascuns speranța credinței
Care îmi desenează soarta.
Dintre cutele cămășii scrobite a țâșnit dorul
Între ridurile frunții am ascuns speranța credinței
Care îmi desenează soarta.
Nopți și lacrimi pentru zmeul care mi-a speriat fericirea.
Dureri însângerate au lăsat fricile de singurătate.
Și ce să fac acum?
Unde să mă ascund? Și până când?
Fluturii trăiesc puțin.
Să fiu fluturele tău, iubire.
Când ziua sărută noaptea,
Să zbor departe...
În zări verzi și oceane de vise.
.... de CG
Dureri însângerate au lăsat fricile de singurătate.
Și ce să fac acum?
Unde să mă ascund? Și până când?
Fluturii trăiesc puțin.
Să fiu fluturele tău, iubire.
Când ziua sărută noaptea,
Să zbor departe...
În zări verzi și oceane de vise.
.... de CG
Scoala Altfel - eu invitat :)
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ ALTFEL AM PETRECUT-O ÎN CALITATE DE "SCRIITOARE" LA DOUĂ ŞCOLI DIN BUCUREŞTI: 99 ŞI NICOLAE LABIŞ.
AM CITIT CÂTE O POVESTE, APOI COPIII AU SCRIS, RESPECTIV DESENAT (CLASA PREGĂTITOARE) CÂTE O POVESTE FOLOSIND CARDURILE JOCULUI DE SCRIERE CREATIVĂ REALIZAT DE MINUNATA PRIETENĂ Cláudia Muntean.
AM AFLAT CĂ... DE CÂND SCRIU POVEŞTI AM ÎNTINERIT. AŞA MI+A SPUS O FETIŢĂ DE CLASA I, CARE MĂ CUNOŞTEA DE ANUL TRECUT. "DAR TU TE-AI FĂCUT MAI TÂNĂRĂ?" :)))
AM PRIMIT ŞI UN DESEN CU UN COŞ CU OUĂ VOPSITE! ACUM POT AŞTEPTA PAŞTELE LINIŞTITĂ!
O SĂPTĂMÂNĂ DE "ŞCOALĂ ALTFEL" CU MULTE BUCURII ŞI ÎNTÂLNIRI DE NEUITAT!
duminică, aprilie 5
sâmbătă, aprilie 4
miercuri, aprilie 1
Cenaclul Literar Luceafarul și eu la Giurgiu
http://tvgiurgiu.net/30-martie-stiri-tv-giurgiu/
La minutul 14... eu și poveștile.
Mulțumesc din tot sufletul doamnei Dunia Pălăngeanu și profesorilor de la Școala Gimnazială nr. 7 din Giurgiu.
Matineu literar la Giurgiu
http://tvgiurgiu.net/matineu-literar-pentru-copii/
Matineu literar pentru copii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)