Fulg de Nea
Era ziua în care toate dorinţele se înghesuiau să intre într-un sac roşu.
Asta se întâmplă o dată într-un an. Porumbeii voiau să mănânce cozonac. Iubirea
voia să mângâie bătrânii şi orfanii. Îngerii îşi propuseseră să ajungă în cât
mai multe case.
Fulg de Nea şi-a luat
bastonul. Când voia să pornească spre uşă, a fost oprit.
- Hei, ar fi bine să îţi iei şi
paltonul. Norii au anunţat că vor turna apă multă. Mâine se pare că va fi
polei.
- Off… iar îi vor îngreuna drumul lui
Crăciun.
- Da… se pare că asta urmăresc, spuse
într-o doară un fulguleţ.
Fulg de Nea, morocănos, a luat
paltonul din cuierul argintiu format din stele de mare, şi a pornit spre oraş.
Zarvă multă pe aici.
Dacă nu se ferea avea toate şansele să fie rănit. Oamenii nu mai zâmbeau. Îşi
umpleau sacoşele cu bomboane, fructe, carne. Vântul bătea uşor şi asta îi
deranja vizibil.
- Nu pot să cred! Lămâi care să
tricoteze? şopti mirat Fulg de Nea, ascunzându-se într-un colţ.
- Se aude o voce străină...
gânguri o lămâie verde.
- Nu-i nimic. Tricotează în
continuare. Peste două ore, spiriduşii lui Crăciun vin să ridice fularele.
Tuşind pentru
a-şi regla vocea, Fulg de Nea întrebă:
- Aici este atelierul lui Crăciun?
- Nu. Este un punct de
lucru, răspunse rapid o lămâie mare, fără a privi spre cel care adresase
întrebarea.
- Vă pot ajuta cu ceva?
- Ce ştii să faci?
- Păi... pot face din zahăr, fulgi de
zăpadă, steluţe, îngeri.
- E perfect. Pe raftul acela ai zahăr, restul nu
mă interesează. Te descurci.
- Bineînţeles.
Fulg de Nea şi-a lăsat
paltonul şi bastonul şi s-a pus pe treabă. Adevărate bijuterii din zahăr
meşterea personajul poveştii noastre. Cutiile se umpleau cât vedeai cu ochii.
- Au sosit, au sosit, striga lămâia verde.
Spiriduşii sunt aici.
- Toate comenzile sunt
gata. O sută de fulare, o sută de căciuli, patru veste şi doisprezece mănuşi sunt
amabalate.
- Bonus oferim bunătăţile
create de acest domn. Cum vă numiţi?
- Fulg de Nea, doamnă.
Spiriduşii au
încărcat în sanie cutiile. La ieşire, ce să vezi. Un alunecuş de zile mari.
Norii se ţinuseră de cuvânt şi au turnat în câteva minute găleţi de apă. Vântul
răutăcios şi invidios că el nu primea niciodată cadouri de la Crăciun, a făcut
ca apa să se întindă ca o peliculă foarte subţire. Gerul, fratele vitreg al
vântului, s-a aliat cu acesta. Spiriduşii nu puteau înainta. De teamă că nu îşi
vor împlini misiunea din seară sfântă, au început să plângă.
- Ce ne facem? Vom întârzia. Cadourile
nu vor fi împachetate.
Fulg de Nea, răsuci
bastonul şi din înaltul albastru şi curat, au început să cadă fulgi de nea din
familia lui, a rudelor şi a prietenilor. Poleiul a fost înmuat în câteva clipe
şi spiriduşii au condus sania cu succes până la cabana lui Crăciun.
- Tati, tati... ce dor ne era de o
plimbare. Îţi mulţumim, strigau veseli copiii lui Fulg de Nea.
Acesta zâmbi fericit.
Îşi luă paltonul şi porni pe străzi. Privea pe ferestrele caselor.
- Câtă tristeţe se află
aici. Le-ar prinde bine să reîntâlnească bucuria. Răsuci bastonul şi instală
bucuria în sufletele oamenilor.
Îngerii au coborât
din ceruri să-i dea o mână de ajutor.
- Fulg de Nea, te ajutăm şi noi.
- Mulţumesc... dăruiţi linişte,
fericire, armonie, căldură, zâmbete şi înţelegere între oameni.
- Cu mare drag, răspunseră îngerii în
cor.
Din aceea seară, Fulg de
Nea şi îngerii, dăruiesc lucruri minunate tuturor în seara de Crăciun.
Cei buni la suflet,
care se roagă şi zâmbesc, pot auzi glasurile îngerilor când vin în casele lor.
.jpg)
.jpg)