Căutai cu ură în buzunarele de sticlă.
Visele-mi ce crescuseră din sâmburii mandarinelor
ce le mâncasem lângă oceanul bucuriei de-a fi cu tine
ţi-au zgâriat degetele.
Şarpele boa se plictisise să mă înşele
De dragul broaştelor pe care i le dădeai.
Aşa că a evadat în copacul cu scoarţă de catifea.
Dumnezeu mi-a dat să citesc canonul iubirii regăsite.
Tu vei privi cu fluturi albaştri spre mine....
Şi mă vei zări în fericirea uitată pe oglinda
Rătăcită prin faldurile rochiei din pânză de rodie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu