duminică, martie 18

Fotografii

În acea vară, când ne iubeam în amfiteatre fără acoperiş,

Vânturile şi arşiţele ne-au scobit sufletele.

În zidurile crăpate răsuna cântecul monoton al greierilor.

Aveam impresia că pământul respira în somn.

Îmbrăţişările tale mi-erau porţi spre ceruri rozacee.

Cu fiecare sărut creştea un copac.

Turiştii se căţărau pe ruine şi fotografiau iubirea noastră.

Iar greierii începeau strofa următoare a nesfârşitului lor cântec.

4 comentarii:

Anonim spunea...

frumoase fotografii...

inteleg ca urmatorul volum va fi de versuri :)

DOAR NOI spunea...

@ Anonim:

Multumesc...


Nu sunt pregatita sa public versuri... E o joaca... :)

O intrecere cu mine...

ina spunea...

Imi place foarte mult poezia asta.

DOAR NOI spunea...

@ ina:

Multumesc. :)