Fotografii

În acea vară, când ne iubeam în amfiteatre fără acoperiş,

Vânturile şi arşiţele ne-au scobit sufletele.

În zidurile crăpate răsuna cântecul monoton al greierilor.

Aveam impresia că pământul respira în somn.

Îmbrăţişările tale mi-erau porţi spre ceruri rozacee.

Cu fiecare sărut creştea un copac.

Turiştii se căţărau pe ruine şi fotografiau iubirea noastră.

Iar greierii începeau strofa următoare a nesfârşitului lor cântec.