joi, februarie 9

La scoala azi...


Demult n-am mai scris despre slujba mea.
Din cauza lunii pline, nu am putu dormi. Era 4.25 si eu nu adormisem. La 7 m-am trezit deoarece aveam multe de facut. N-am realizat tot ce imi propusesem dar in mare e ok.
Era zi de teste anuntate. Ce de a XI-a, nu comenteaza, se executa. Le dadusem si foarte usor, Uneori stiu ca gresessc facand asta, dar macar sa ramana cu ceva in cap.
-Sunteti suparata?
-Nu, nu sunt suparata si zambesc.
Ce sa le spun: da, sunt suparata, ma simt folosita, singura, neimplinita... m-am saturat de viata si de toate?
Urmatoare ora, un pusti de clasa a IX-a copiaza sfidator- desi le atrasesem atentia sa se potoleasca (unii incercau tacticos pe sub banca) - deschizand caietul in fata mea.
- Ai doi in acest moment fara discutie.
Scriu si semnez.
- Dar dvs. ati spus sa punem caietele pe banca.
-Inceteaza cu aceasta obraznicie fara limita. Vei ajunge un sarlatan. Asta e furt. E ca si cum ai fi bagat mana in buzunarul cuiva. Nu vei ajunge departe astfel.
-Va rog sa ma scuzati.
-Te suport de prea mult timp. Totul are o limita.
Pauza. Un elev ma cheama.
-Am auzit ca dam test.
-Da, am anuntat de saptamana trecuta ca dati test.
-Dar eu nu am fost la scoala si nu am lectiile.
-Nu ma intereseaza. Exista manual. Exista internet. Exista telefon.
Bineinteles ca a chiulit. Testul care il asteapta nu il va rezolva decat un olimpic.
.............
Frig. Frig in unele clase. Frig afara. Imi piuie urechile de frig. In cancelarie atmosfera este "calda". Cu toate acestea, nu-mi arde de nimic. Golul din mine eclipseaza totul. Ma asez intr-un colt si raspund monosilabic.
-Clau esti ok.
-Da, putin inghetata (si atat de singura as striga.... nu mai suport starea acestea. nu inteleg unde este Dumnezeu. de ce eu? chiar atat de nemernica sunt? am ucis pe cineva? ce se intampla cu mine? de ce eu? - imi vine sa ma spanzur... sincer.... imi vine sa iau un pumn d emedicamente si sa nu ma mai trezesc. sa mor ca Anna Karenina calcata de tren.... jur ca nu mai suport viata asta a mea.. in care toate sentimentele stau sa cada intr-o mizerie a deziluziei ca pot fi fericita candva...:(( ].

22 de comentarii:

copilarim spunea...

dar nu esti singura:).. si nici singura care trece prin asa ceva!.. si probabil ca nici singura obosita in aceste zile! sa stii..

da, la scoala nu e cum ar trebui sa fie - un motiv pentru care nu am predat... poate pe viitor, candva.:)
si da.. uneori ne simtim atat de singuri si neintelesi si pierduti intr-o lume care se grabeste sa.. dispara, pana la urma, nu?

cu toate acestea nu esti singura, cel putin nu aici.

cu drag,
rux

do re mi spunea...

stai linistita ,de 3 zile nu pot sa dorm nici eu deloc pana pe la 5 -tot de la luna plina si am avut niste stari de plans de nu mai imi venea sa ma scol din pat ,dar eu stiu de ce ;sant campuri disturbatoare enorme ,santem forjati la maxim ,vor trece stai linistita !doar e 2012 ,nu un an banal ci un an al extremelor ,plansul mai te scapa de toxine emotionale are si el rostul lui cate o data ,nu mai dramatiza te rog ,vei reusi cu blandete sa treci peste , fii mai blanda cu tine ,fata de altii noi santem bine ,desi stiu ca nu ma crezi si uneori nici eu nu ma cred la nivelul mintii ,mintea carcotasa va nega dar inima stie ca asa e ,dar sincer santem in stare, santem femei puternice ,santem capabile sa trecam peste orice ,sa transformam orice in iubire ,stiu desi si eu mai cad desi si eu mai intru in drame ,stiu ca putem vedea iubirea in tot ce ni se intampla si mai stiu ca ne putem schimba perceptia asupra evenimentelor ,nu mai trimite ecouri din astea dramatice acum pt ca fiind campuri distonante atragi din jur si mai multe ,inzecite ,adunate si vezi partea pozitiva a oricarui lucru care ti se intampla ,foloseste-ti forta interiora de care te stiu capabila ,bine ar fii sa putem pleca din marile orase sincer .te imbratisez cu drag

DOAR NOI spunea...

@ copilarim:

Multumesc pentru vizita si incurajare.
meseria imi place la nebunie. nu as schimba-o cu nimic in lume. am si copii care ma ung pe suflet cu inteligenta si frumusetea lor sufleteasca. fac si lucruri senzationale la scoala (povesti, teatru, etc., desi predau biologia).

sunt suparata ca oameni dispar din viata mea dupa ce m-au folosit....

dar, stiu ca vor sosi alti oameni... mai buni, mai frumosi, mai veseli, mai puternici... (deexemplu tu, si cei care imi cititi blogul).

zambete si bucurii.

copilarim spunea...

Bio!! Ce fain! O lume minunata cu descoperiri noi in fiecare clipa - ce-mi mai placeau mie caietele de bio si cand aveam de desenat!
nu stiu daca te ajuta cu ceva, dar oameni care folosesc, pe care ii iubesti si-i simti ca parte din familie, care trec apoi cu cizmele" peste tine .. am cunoscut si eu:). asa ca inteleg prin ce treci si te sustin!!
eu am terminat limbi straine:)

adriana spunea...

Claudia, alunga din minte gandurile care iti pot face rau. Tu esti o fata buna si sigur fericirea te asteapta undeva, poate mai apropae decat crezi. Cat despre Dumnezeu, El este in toate si peste tot, este chiar in noi.

Am citi mai demult:

Un om care mergea si avea greutati, uitandu-se in urma, vedea doua perechi de urme de pasi: ai lui si ale Altcuiva nevazut. STIA CA ESTE DUMNEZEU CU EL. La un moment dat, nu vede in urma sa decat o singura urma de pasi si atunci il ia la rost pe Dumnezeu: Unde erai Doamne cand aveam nevoie de Tine?

Raspunsul: Te purtam pe brate, acesta este motivul pentru care vedeai doar Pasii Mei, CREZAND CA SUNT AI TAI.

Daca te uiti in jurul tau, cu siguranta vezi ca sunt persoane mult mai nefericite decat tine: nu au un acoperis deasupra capului, nu au unde sa isi fiarba o un ibric cu ceai, sunt murdari si oamenii se feresc de ei si poate si-ar dori si ei o vorba buna ,
sunt parinti care poate nu au ce pune pe masa copiilor de mancare.

Stiu ca cea mai grea suferinta A fiecaruia dintre noi este cea personala dar zilnic Dumnezeu ne arata ca cineva sufera mai mult de cat noi si macar prin comparatie trebuie sa reusim sa nu mai fim suparati.

Doamne ajuta si pupici!

Sunt convinsa ca iti va prinde bine daca in cursul zilei vei avea in minte aceasta rugaciue, in loc sa te gandesti mereu la Anna Karenina si sper ca in urmatorul articol sa ne spui ca esti fericita. Poate iti faci timp si mergi si la o slujba a Sfantului Maslu, poate reusesti si sa te spovedesti si vei vedea ca incet incet culorile inchise dispar lasnd loc Luminii in sufletul tau .

Uite si rugaciunea in vreme de necaz si nefericire:

Doamne, norii negri ai nefericirilor se gramadesc asupra capului meu si intristarile chinuitoare ma ingrozesc. Dar, desi sufar, nu cartesc impotriva Ta, Preabunule, caci Tu esti totdeauna sprijinitorul meu si piatra cea neclintita, pe care sunt intemeiate nadejdile mele. Tu cunosti, Dumnezeule, pricinile nefericirilor si intristarilor mele si ingrijesti de soarta mea. Desi sufar, dar stiu ca Tu ma iubesti si aceasta incredintare ma incurajeaza. Plin de nadejde in dragostea si in bunatatea Ta, nu voi lasa sa ma biruiasca impotrivirile soartei, ci ma voi lupta cu curaj si cred, ca avand ajutorul Tau voi iesi biruitor. Cel ce carmuiesti lumea si soarta muritorilor, carmuieste si corbia vietii mele, cea izbita de valurile ispitelor, spre liman linistit. Intelepciunea ta sa ma povatuiasca pururea in calea binelui si a fericirii, pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai si ale Preacuratei Maicii Tale. Amin!

Anonim spunea...

Poate unii dispar doar din fata ta.
http://www.youtube.com/watch?v=Ety_D50ssHg

Maria spunea...

Claudia, am mai vorbit despre oameni; e firesc sa plece din viata ta cei care nu te merita, cei despre care simti ca te-au folosit! De ce sa-ti doresti sa ramana cineva care te va folosi iar si iar?! Se numeste selectie! Se vor cerne pana cand vor ramane langa tine oameni care nu te vom mai impinge sa simti astfel! Deznadejdea e doar o stare, dar darul tau de scrie, de a bucura inimile copiilor este ceva pe viata! Nu poti ignora astfel si tot asta trebie sa te intareasca si sa lupti cu tina insati pana cand credinta, dragostea vor lua locul deznadejdii! Capul sus si sa vad un zambet! Toate trecem prin asta mai devreme sau mai tarziu! Si e ceva trecator; tristetea pleaca precum un nor lasand sa se vada soarele mare si zambaret pe cerul tuturor! Haide, cine a zis ca viata nu e o lupta(?), dar trebuie intai sa ne invingem pe noi insine; sa nu ne dam batuti in fata gandurilor sumbre! Curaj; suntem alaturi de tine si teimbratisam de mii de ori!
Mii de imbratisari!

Liuba spunea...

Suflet drag mie ash vrea din toate puterile sa pot apasa pe butonul "fericirii" ca tu intr-o secunda sa devii alt om, un om fericit, implinit...
Te vreau fericita azi si mereu!
Prima comentatoare are dreptate ca nu esti prima si sunt sigura ca nu vei fi ultima care suferi in acest mod.
Fiecare sufera in felul sau, eu sufar dintr-un motiv tu din alt motiv - e complicata viata asta!
Trebuie sa ne luptam, sa ne luptam pina la urma, pina nu be facem fericiti!
Te imbratisaz cu drag( )
xoxo, Liuba

Andreea spunea...

Crezi ca in alte parti e "la vie en rose"? Nici gand! De exemplu pe mine m-a sunat sefu` (da, da, la ora asta) sa-mi urle de nu stiu ce eroare facuta de el. Dar, cum vina trebuie sa apartina ALTCUIVA si nu lui, s-a simtit bine omu` deranjandu-ma la optsiceva.
Oh, da, am ajuns sa-mi fie greata ... si caut si caut!

Singura nu esti! Esti cu noi ... in fuga noastra de realitate aici, in serile noastre linistite cand rasfoim pagini din Tolba ... Cum sa fii singura cand esti alaturi de Ion Creanga in topul scriitorilor lui Stefan?!

Pupici plini de somnici!

DOAR NOI spunea...

@ Liuba:

Iti multumesc. este greu sa inteleg ce se intampla... suport cu stoicism ce-mi ofera viata. Accept totul... insa, nu inteleg, pe cuvant daca inteleg d ece nu imi pot gasi si eu sufetul care sa ma completeze, alaturi de care sa-mi intemeiez ofamilie. E greu sa fiu inteleasa...NU VREAU O VIATA ROZ... VReau doar o familie... un copil... un alt statut... :)

Poate va fi candva....

@ Andreea:

Sunt sigura ca sunt o norocoasa fata de altii. Am o meserie care imi place, sunt sanatoasa (cu toate migrenele si bila mea sunt ok, scriu povesti care se contureaza atat de frumos... in jurul meu.

Problema este ca.... imi doresc O FAMILIE, UN ALT STATUT. Cred ca d efapt eu nu sunt inteleasa...

Ma plng d efaptul ca nu sunt acceptata cu bune si cu rele... ca sperii barbatii de parca as fi vrajitoare.

SUNT ONORATA SA FIU IN TOPUL SCRIITORILOR> Stefan este un pusti minunat. Mi-a facut o deosebita placere sa-l ascult la telefon...:)

Imbratisari!

DOAR NOI spunea...

@ Anonim:
Posibil sa fie precum spui....:)
dar de ce dispar?:) Sunt atat de rea????

DOAR NOI spunea...

@ Maria:

Multumesc.... :) Sunt curajoasa... si-mi duc planurile la bun sfarsit....

Sunt fericita.... am elevi senini ce ma privesc ca pe cel mai bun prieten, ca pe un prieten care stie totul.... :)

Insa... nu sunt momentan implinita... :) Poate se curata viata mea...:)

Andreea spunea...

Claudia, eu m-am aplecat strict asupra nefericirii profesionale, care apare la toti la un moment dat ... eu am sefu` meu si momentele lui, tu ai obraznicii tai elevi (si e putin spus obraznici despre unii). Te sustin!

Stiu ce inseamna singura (a citit mai apoi o postare de zilele trecute) Stiu si ce iti doresti! Si se va implini ... la un moment DAT! Fii increzatoare! Toate au un rost in existenta noastra. Si e mai bine sa te simti singura acum, decat sa te simti singura in doi ... E mai grav asa.

Nu incerc decat sa te incurajez si sa nu mai citesc randuri cu pumnii de pastile ... asta in timp ce Stefan bate bolduri in pat cu telecomanda!!!

Te pupam!

DOAR NOI spunea...

@ Andreea:

te inteleg..eu pe langa sefi...am si sute de elevi, "sefi" la fiecare ora de curs...:)))

ei macar sunt mai draguti - sau mai putin draguti decat sefii mari...de la ei macar pot spune ca nu au minte..:)

Imbratisari...:)

Va fi bine... stiu asta....

do re mi spunea...

Clau ,te astept sa vii pe la mine cand poti

Adriana Alexandru spunea...

Claudia, draga mea, este doar o perioada mai urata insa stii bine ca dupa ploaie iese si Soarele... vei avea ceea ce tu iti doresti pentru ca Dumnezeu iti asculta rugaciunile, o stii prea bine... hai, zambetul pe buze, esti o fiinta minunata si tristetea nu are ce cauta in viata ta :)
Te imbratisez cu mult drag :)
Adriana

DOAR NOI spunea...

@ do re mi:

draga mea, am un program turbat rau... dar in sensul bun.... :)

DOAR NOI spunea...

@ Adriana Alexandru:

:) Multumesc... da, este doar o perioada mai greuta din viata mea. O LECTIE POT SPUNE!

Imbratisari si zambete!

manuela spunea...

Intr-adevar nu esti singura.Sunt atatia oameni cu suflet curat si bun pe langa tine... esti o femeie cu un suflet cum rar mi-a fost dat sa aflu
Ti-am scris mai la inceput ca eu am o eroina preferata,Scarlet O'Hara, care spune:"si maine e o zi"...
Trebuie sa vezi partea plina a paharului, sa ridici capul si sa mergi mai departe.
La noi,la Campina,esti binevenita oricand doresti.Eu vreau sa vin luna viitoare,la Bucuresti, sa-mi vad napoata.Mai vorbim si fruntea sus...

DOAR NOI spunea...

@ Manuela:

Multumesc pentru compliment.... Iubesc Campina...ador casa lui Grigorescu si castelul Iulia Hasdeu.

Poate ajung in vacanta de primavara o zi....

Mi-as dori sa ne vedem o ora -macar - in luna lui Martie.

Imbratisari.... zambete,,,, bucuriii,,,:)

arakelian spunea...

iti citesc de ceva timp blogul, dar abia acum simt nevoia sa iti scriu.

Esti o femeie puternica. Implinita. O femeie care te descurci in viata! e greu sa fii acceptata ca atare - unii de frica, altii de invidie, altii de admiratie.

Nu lasa luna febr sa te deprime - e scurta, se termina repede ;). Incearca sa te bucuri de timpul care il ai, si sa faci multe lucruri pt tine.
Din pacate, dupa terminarea facultatii, majoritatea lumii intra intr-un vartej puternic, al vietii: job, drum, casa, din care uneori nu mai vezi luminita de la capatul tunelului.

DOAR NOI spunea...

@ arakelian:

Multumesc pentru aprecieri. Nu sunt chiar implinita... dar stiu ca voi ajunge si acolo.

Am terminat de mult facultate... sunt profa... :)

Ma ocup d esufletul meu... cursuri..lecturi... :)

ganduri bune. Multumesc mult ca ma citesti si ai decis sa imi si scrii. :)