Voi începe de mâine
Să cumpăr culori pentru viaţă.
Mă gândesc ce culoare poate să aibă cana de cafea din dreapta,
Ţigara, creionul de după ureche.
Privirea, ah, privirea... nu o găsesc nicăieri.
Aş vrea ca timpul să stea la coadă la cărţi.
Unde cărţile au culoare şi culoriile pot avea
Ce culoare vor.
Sorb o gură de cafea şi mă uit.
Afară un curcubeu întârziat
Se aranjează să fie mai frumos.
Privesc prin fumul ţigării
La norii aceia mari, mari de tot şi pufoşi
Unde sufletul îşi poate găsi culcuş.
Unde, dacă nu uit, pot să găsesc mine
Pentru creionul ăla al meu de după ureche.
Sorb o gură de cafea şi mă gândesc
de unde cumpăr mâine culori…
2 comentarii:
cred ca gasesti la culorarie...hihihi...sau la fabrica de vopsele
ai scrsi foarte frumos si colorat dar nu te vad prea bine printre valatucii fumurii de tigara...sper ca e doar o metafora si ca nu te-ai apucat de fumat
@ adriana:
:))
Fumul de tigara este de la cei ce se pricep a scrie.... oamenii de litere au vicii... :) eu am cafeaua...:)
Trimiteți un comentariu