Nu-mi mai gasesc locul aici. E ceva ce ma nelinisteste. E cazul sa caut altceva, alti oameni, alte voci, alte zambete, alte suflete.
Nu am trait aceasta senzatie pana acum. De fiecare data cand plecam de acasa, oricat de bine mi-ar fi fost, mi-era dor de strazile mele prafuite, de patul meu, de biroul meu ascuns in spatele unor usi.
Acum, cand vad ca oricum timpul a pus stapanire pe prietenii mei si ne auzim la telefon, sau comunicam prin mail si rar ne vedem fata in fata, am decis ca e vremea sa evadez. Imi doresc sa cunosc alte civilizatii. Imi doresc sa ofer zambete, imbratisari, iubire, cuvinte acolo unde sunt primite si apreciate cu sufletul.
Nu cred in visele de noapte... insa, sora mea s-a trezit speriata sa imi spuna ca a visat ca aveam sifonierul gol, ca eu nu eram, iar mama nu putea sa vorbeasca despre mine, din cauza suferintei si a dorului. Ei, de-ar fi sa plec, va fi bine. Nu sunt prima fiica ce pleaca departe de parinti. Am obosit sa lupt intr-o tara in care rautatea si frustrarea domina. E pacat sa-mi macin sufletul aici, sa ajung la 70 de ani o frustrata. Am ales: cu prima ocazie ce mi se iveste PLEC. Fara drum de intoarcere. Fie ca povestile si zambetul sa ma poarte spre locuri de basm,de unde imi pot ajuta pe cei ramasi aici. N-am sa uit niciodata locul in care m-am nascut, faptul ca ma spalam la albie sau ca am mancat un an de zile numai cartofi si margarina. Voi darui toata viata mea ce am mai bun si mai frumos. Voi imparti putinul meu cu cei ce au nevoie.
4 comentarii:
Claudia, iti doresc mult bine, oriunde ai fi! Si o doleanta: cand pleci, sa iei si blogul cu tine ;), ne-ar fi prea dor si prea pustiu fara tine pe aici. Bisous!
@ Anda:
Multumesc din suflet.
Da... voi pastra blogul. E prietenul meu imaginar. :)) E cel care imicunoaste gandurile exprimate printre randuri uneori.
Imbratisrai.
Sper sa plec cat mai repede.
Ca ai simtit ca trebuie sa pleci, e ok, fiecare dintre noi stie cand poate sa faca un pas spre a ajunge la o implinire a sufletului, a vietii, insa de aici si pana a spune ca alegi un drum fara intoarcere......cu asta nu sunt de acord. Doar un singur drum poate fi fara intoarcere......stim cu totii care. Iti doresc putere sa reusesti, iti doresc sa gasesti un drum fara prea multi spini in cale, sa fie cat mai curat si cat mai lin. Succes!
@ Elena:
Daa... m-am exprimat gresit. Am zis "fara intoarcere" ca nu as mai reveni in tara, sincer. Se degradeaza totul aici... creste mitocania... mizeria umana... (cu toate ca simt ca lucrurilese pot redresa; am elevi isteti care imi spun ca ei nu vor sa plece dn tara, ci vor munci spre a indrepta lucrurile).
Vreau un nou inceput... cu alte drumuri... alti oameni... alta civilizatie, alt fus orar. Totul nou. De la zero.... :) Vreau sa renasc ca pasarea Phoenix.
Imbratisari si pupici veseli.
Trimiteți un comentariu