miercuri, februarie 16

Povesti de zi cu zi, povestile din noi, povestile de langa noi


pe zi ce trece, ma indragostesc tot mai mult de povesti. de orice fel. povesti de viata, jurnale, povesti pentru copii, povesti cu talc.... si alte zeci de tipuri de povesti.

aseara, am citit povesti. intr-adevar, o poveste buna te ajuta sa adormi.
azi, voi citi povestile elevilor mei despre animale fantastice, prieteni imaginari. va fi o zi frumoasa! stiu sigur asta.
pe seara, voi scrie povesti... unde? AICI.
luni, voi merge la Povestile de seara, si voi auzi si voi scrie povestea despre puterea din mine....

cu toate ca nu realizam, traim intr-o lume de poveste, inconjurati de povesti.

ma simteam copil ciudat cand povesteam despre eventimentele din viata mea si cream povesti. asta pana cand, am descoperit alte fete, care scriu si mai frumos povestile din viata lor.
minteadeceai si Alice .

asadar.... priviti-va cu atentie povestile de zi cu zi... oamenii ce devin personaje negative (zmeul poate fi seful? - ha ha ha; la mine de exemplu vrajitoarea este o secretara nesuferita :P) si pozitive... faptele bune care vor fi rasplatite... faptele rele pentru care veti plati.... etc. etc. etc.

o zi magica... zambete si bucurii!

8 comentarii:

darry.anna spunea...

Imi place mult de tot cum transcrii tu situatiile neplacute in povesti.
Am si eu niste modele de personaje care-s numai bune de transformat in povesti. Eu am o slabiciune pentru povestile cu plante si animalute.

O zi magica!:)

DOAR NOI spunea...

@ Darry.anna:

Pai, am realizat ca pana la urma asta e viata: o poveste continua. :)

Am sa-ti trimit povesti cu plante si animale... :) Sunt pe sufletul meu... :)

Imbratisari magice!

Invizibilul spunea...

La cat mai multe povesti !

DOAR NOI spunea...

@ Invizibilul:

Sa fie, sa fie, sa fie...

Multumesc!

Ai grija si creioneaza-le si pe ale tale! Sunt sigura ca sunt interesante. :)

Iuliana spunea...

Eu, din pacate, nu sunt o mare fana a povestilor... Copiii mei nu au beneficiat de povesti citite de gurita mea, pentru ca nu am o voce placuta pentru asa ceva... sa nu ma urasti pentru asta! :)

Poate cand voi avea nepoti imi voi mai "imblanzi" vocea si le voi citi Povestile Lizei... :)

Dar, intr-adevar, viata este o poveste. Fiecare are povestea lui...

DOAR NOI spunea...

@ Iuliana;

Nici eu nu am avut parte de povesti spuse de mama.... insa a fost o perioada, in care bunica a fost bolnava, apoi o alta in care s-a nascut sora mea.. si am stat la o verisoara de-a mamei... care - ea si sotul - imi spuneau povesti, si le distorsionau....si ne amuzam si acum pe tema asta.

Nu te urasc... :))

Eu voiam sa descriu "descoperirea" mea. ca fiecare zi este o poveste.... cu sefi- zmei sau feti frumosi, colegi - fata mosului sau fata babei... etc etc. :))

Pupici!

Tasha spunea...

Mama avea un mare talent in a spune povesti,erau povestile ei de viata,romantzate,evident..dar imi placeau la nebunie,mi le spunea sa ma adoarma ,era franta de multe ori dar...eu o rugam sa continue,erau timpuri grele,era deportata politic in Baragan,de unde sa ai acolo carti de povesti?sufletul ei era o adevarata carte insa...
Uite,ca ai reusit sa-mi trezesti amintiri draga mea...

DOAR NOI spunea...

@ Tasha:

Minunat! Imbratisari... :) Frumos...