Joc norii-n palme ...a cata oara?
Si de-i furtuna....sau senin....
Nu las minunea din ei sa moara..
Si tot profundul sufletului...in declin.
Mai spune-mi ...iar....cu suave soapte,
De unde vin...unde se duc??
Oare ce culoare ei sa aibe??
Oare?......mai sopteste-mi...si ma culc.....
Si voi visa-n culorile iubirii,
Poate si rosu...poate roz....ori poate alb...
Sau peste a marii dragi intinderi,
Pluti-vor ei.....ca si un magic dalb.....
..tu dormi.....
dar stii....."norii mei nu sunt albi, rosii sau gri , nici grei sau pufosi.....norii mei sunt alcatuiti din toate culorile pamantului, padurilor sau marilor.....cerul meu e dragoste pura iar norii mei, ingeri jucandu-se chicotind.....norii mei au gene de Femeie.....
norii mei au Ochii tai frumoshi
Dragostea pura e zborul.....iar eu urc , prin jocul lor..
si apoi , iti cad printre gene
Cerul fara nori e minunat si limpede ca marea ta , linistita si intinsa pana la orizont
Dar de norii mei NU sunt pe cer - marea mea, marea ta,marea noastra ,e doar o acuarela ,stangace de copil...
deoarece marea ta are doar cer....
iar cerul meu are si nori..
Norii mei.
6 comentarii:
foarte frumos spus....cu adevarat o declaratie de dragoste
@ Liviu Radulescu:
Multumesc....
da, da...imi place...
@ Carpe Diem:
:) ihmm... si mie...:)
ti-am spus sa nu mai scrii poezii pentru ca nu le scrii bine. te-ai incapatanat sa le faci sa fie din ce in ce mai bune! mi-a placut mult:)
o astept cu interes pe urmatoarea:)
@ Tu26dor:
Ha ha ha. Iti place pentru ca nu este scrisa de mine. Ai ghicit bine!
Este o poezie primita... ca declaratie de dragoste! :)
Trimiteți un comentariu