marți, februarie 15

rochie de mireasa


candva... credeam in iubire. una singura, si sincera, si copilaroasa, si vesnica.

azi, nu mai cred. cu toate astea, zambesc. mi-e greu, simt ca ceva s-a rupt in mine, caci am vazut casnicii fericite, si batrani care s-au iubit si respectat pana cand doar moartea i-a despartit. ce s-a intamplat cu dragostea? ce s-a intamplat cu noi, oamenii? de ce ne-am salbaticit si am devenit rai? unde, cand, cum si cui ne-am vandut sufletele si dragostea din noi, si dorinta de a fi iubiti, si puterea de a darui?

am gasit aceasta fotografie la un articol scris de Alice Nastase, redactor la revista TANGO, o revista de citit si iubit. spunea ca nu trebuie sa mai visam la rochia alba de mireasa, caci vremurile s-au schimbat, si ea poate fi roz, vernil sau ivoir.

a fost o vreme, cand citeam disperarile acestei femei ca nu isi gasea iubirea. o judecam aspru gandind: "dar are deja doi copii! este fericita sau macar a fost!" acum, se pare ca este fericita pentru totdeauna. deci... se poate!?

tot ce mi-as dori ar fi sa traiesc o zi intr-o rochie alba de mireasa... si sa fie simpla... si sa fiu eu.... si sa zambesc... si sa cred din nou in iubire si in au trait fericiti pana la adanci batraneti... si sa dansez... un Tango, un vals... un cha cha.... si un Meniaito. :) ... si sa impart bucurii si sa eman fericirea prin toti porii...

si visele se destrama si/sau ingheata de la ger...

8 comentarii:

Carpe Diem spunea...

Visele ingheata doar daca le permitem asta. Daca totusi nu le abandonam, daca le aducem iar si iar in prim plan, ele infloresc asemeni merilor primavaratici, si ajung sa se implineasca. Totul sta in a nu pierde speranta. Doar ea ne poate darui minuni...

DOAR NOI spunea...

@ Carpe Diem:

:)
Mi-a placut atat de mult rochia... incat m-am lasat purtata de valul visarii...
Da.... posibil sa traiesc o astfel de zi... :) poate mai curand decat sper!

Rodica spunea...

bucurii albe sa ai!rochia nu e totul...sa fii iubita!

Iuliana spunea...

Doar tu ne-ai invatat sa nu renuntam la vise! Si acum le lasi pe ale tale sa se destrame sau sa inghete?

Si apropos de Alice Nastase (despre care nu stiam ca si-a gasit, in sfarsit, fericirea), oare asa judeca lumea femeile cu copii care incearca din nou sa iubeasca si sa fie iubite? :(

DOAR NOI spunea...

@ Rodica:

Daa... stiu... rochia nu este nici 2 % din toata povestea.
stiu ca fericirea mea... va ferici multa lume, iar eu voi oferi mult mai mult. :)

DOAR NOI spunea...

@ Iuliana;

Draga mea, unele visele sunt peste puterile mele.

Cineva imi spunea (si tine cont are doar 5 ani): "Daca vrei cu adevarat, POTi, daca vrei neaparat, NU POTI".

Despre Alice Nastase gandeam atunci... acum, cand am ajuns la aproape aceeasi disperare si sunt judecata... o inteleg...sau poate nu. :)

Alisandra spunea...

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=a-Lp2uC_1lg
Vreau sa fiu domnisoara de onoare..:)

DOAR NOI spunea...

@ REve blanc:

Daca va fi cazul, cu tot dragul... :))

Nu stiu daca voi fi mireasa vreodata... :)