Stiu... "graba strica treaba".
Mi-am impus sa scriu pe fuga... in 10 minute trebuie sa plec spre scoala. Sunt imbracata in trening si este necesar sa imi pun tinuta de gala, sa imi iau in fuga un fruct ca pachetel - desi daca imi scade glicemia mananc corn si beau lapte - si sa verific toate geamurile si fierul de calcat daca este scos din priza.
Depresia si tristetea stau deasupra mea cu coltii inrositi si inveninati. Teama a patruns in cutele sufletelui meu, pana nu demult vesel si darnic. Rautatea oamenilor, ca un ghimpe ucigator, m-a atins. Putin, dar suficient pentru a ma retrage in cochilia mea de bun simt si confort, sa imi pansez ranile. Gandurilor le-am dat interdictie de a se mai indrepta spre oameni. Unii, incearca sa ma critice constructiv. Fir-ar sa-mi fie capul si sufletul asta sensibilos ca nu pot accepta decat critica pe un ton elegant si prietenesc. Nu suport fitele si aerele de mari scriitori si oameni care "nu au gresit" niciodata si au citit ei de au rupt rafturile bibliotecilor.
Da, poate am citit doar 10 carti in toata viata asta, dar am invatat - habar n-am de unde, si ma urasc pentru asta - sa fiu OM, sa zambesc, sa ofer ajutor, sa spun o vorba buna (atunci cand trebuie), sa fac observatie, dar nu ca o atotstiutoare...
De ce nu putem vorbi folosind cuvinte emancipate? De ce e necesar sa fiu jignita pentru a intelege ca nu am nici in clin nici in maneca cu lumea literaturii? Habar nu am... si zau ca nu-mi dau osteneala sa aflu.
Viata mi-a dovedit ca cei care sunt rai, au sufletele daramate de frustrari si neintelegeri.
Viata mi-a dovedit ca poti citi 10 biblioteci, dar sa ai un suflet de vipera... si sa nu stii sa spui "Multumesc!" cu zambetul pe chip!
Poti da citate nenumarate din filozofi si scriitori de renume, dar sa nu poti spune "te iubesc!"... nici macar celei care ti-a dat viata!
...
ce a iesit?
astept impresii...
merg la scoala...
5 comentarii:
Foarte interesant inceputul, cu descrierea grabei. In rest... nu sunt sigur ca tie ti-ar placea sa citesti o chestie de-asta plina de furie si deznadejde (care, apropos, sunt pacate).
Scrie si depresia se va ineca in cerneala cuvintelor. :-)
Scrie tot ce simti bucurie si tristete si ura si neintelegere si toate aceste sentimente vor ramane ancorate in foile albe si nu te vor mai deranja.
Doar ganduri bune!
MIhai: Asta e Mihai.. am si eu pacatele mele... nu am sustinut ca as fi sfanta. Iert... dar la momentul respectiv, cuvintele m-au durut. Nu stiu cat e furie, dar dezamagire de la oameni cu studii.. Da, este din plin.
Darry: Da, iti multumesc... incerc sa elimin prin scris tot ce ma supara si tot ce ma bucura.
Treci peste amaraciune si fa ce stii cel mai bine.Imparte bunatate si bucurie.
http://www.youtube.com/watch?v=RHIIATt0BaM&feature=related
Man: Trec... dar, atunci cand tot imparti si nu primesti nimic... cazi ca o popica lovita de atata greutate a urii si a invidiei. Acum sunt putin - mai mult - lovita. Am rani si pe trup si in suflet!
Stiu ca am puterea de a renaste... dar, stau putin in lumea mea... :)
Trimiteți un comentariu