miercuri, decembrie 8

zambete


- buna dimineata!

dintr-un clopot de sticla imi sare pe chip un zambet si ma gadila, si ma ciupeste, si ma saruta cu veselie si se indragosteste de mine, si ramane acolo, intre colturile gurii.

pe vesnicie! pana ce doar moartea ne va desparti... "poate nici atunci" imi sopteste el.

Zambeste ca si cand ar fi ultima oara, iubeste ca si cand ar fi pentru prima data!

2 comentarii:

Anonim spunea...

„Nemarginita, nepatrunsa, imprevizibila lume slava!... La noi totul e mare, neînteles si posomorît. [...] Avem pamînt mult si nicaieri nu cresc mai multe buruieni si mai multa zadarnicie, ca pe pamîntul nostru. Pleaca de aici, de la acest hotar, din marginea acestei lumi slave, care nu stie prea bine ce deosebire este între fericire si nenorocire, între noapte si zi, între diavol si Dumnezeu. Nu esti facut din lutul rabdator din care sîntem facuti noi. Pe noi viata ne încovoaie si traim asa, încovoiati, continuam sa rasuflam, cu fruntea lipita de tarîna. Pe dumneata te naruie; nu cunosti masura de mijloc, a resemnarii. Noi aplecam capul si spunem: Nicevo! În ce limba din lume mai exista un cuvînt cu un atît de larg si deprimant înteles? nicevo: nu-i nimic, lasa, nu-ti face inima rea, ce-ti pasa!”

DoarEu spunea...

@Anonim:
Frumos... multumesc din suflet!
Ganduri alese!