oboseala de peste an, dezamagirile, visele frante m-au epuizat. imi vine sa plang la fiecare pas, as dormi pana ce printul ar trezi-o pe Frumoasa Adormita.
ore tarzii. il ascult pe un pusti. il rog sa mearga la plansa sa-mi explice ceva.
"Cine doamna, eu?"
"nu, soacra-mea" raspund obosita de astfel de intrebari, fara logica si sens.
nu stiu unde se gandesc acesti copii, cum invata, ce se intampla cu ei, dar multi, pe zi ce trece mai multi sunt tot mai aerieni, pierduti de realitate.
la finalul orei, au venit sa ma intrebe daca am soacra. :))
"doamna, sunteti atat de tanara, cum sa aveti soacra?!" spuneau fetele.
cu ultimele puteri, am zambit. un zambet sters, in mana dreapta avand prosopul numit TRISTETE!
nu ma mai recunosc eu, nu ma mai recunosc ei.
ore tarzii. il ascult pe un pusti. il rog sa mearga la plansa sa-mi explice ceva.
"Cine doamna, eu?"
"nu, soacra-mea" raspund obosita de astfel de intrebari, fara logica si sens.
nu stiu unde se gandesc acesti copii, cum invata, ce se intampla cu ei, dar multi, pe zi ce trece mai multi sunt tot mai aerieni, pierduti de realitate.
la finalul orei, au venit sa ma intrebe daca am soacra. :))
"doamna, sunteti atat de tanara, cum sa aveti soacra?!" spuneau fetele.
cu ultimele puteri, am zambit. un zambet sters, in mana dreapta avand prosopul numit TRISTETE!
nu ma mai recunosc eu, nu ma mai recunosc ei.
11 comentarii:
Ai avut curaj sa intri in invatamant. Stiu cum am fost eu ca elev. Cele mai mari pozne in Liceu le-am facut 79-83. CA Rosetti. Am avut un prof de mate de abia iesit de pe bancile Universitatii. Un entuziast caruia ii placeau copii. Dupa x ani m-am intalnit cu el. si L-am salutat. I-am spus ca sunt la facultate si in curand voi iesii inginer. L-am intrebat la ce liceu preda. Mi-a spus ca datorita mie a iesit din invatamant si a trecut in cercetare. A plecat resemnat dar mi-a zambit si a avut puterea sa-mi ureze succes
@Stelica:
Am avut parte de elevi super destepti; am avut parte de golani, care mi-au spus ca daca le dau 2, vad eu. si le-am dat! si la finalul anului stiau si ceva biologie pentru cultura lor generala, si ma admirau ca om si profesor. acum ma saluta pe strada si eu sunt fericita ca am contribuit la educatia lor (ca oameni, nu doar cu parte de stiinta).
ma doare prostia si lipsa de bun simt! si fiecare va plati peste asta... scump, peste ani!
Eu si acum cand imi aduc aminte de fostii mei profesori zambesc caci imi sunt foarte dragi si imi pare rau ca am fost mereu prea rusinoasa ca sa le spun cat de bine imi pare ca i-am cunoscut si ca am impartit ani buni cu ei aceeasi clasa.
Capul sus! :)
Claudel, ia arunca tu la cosul de rufe sau la cosul de gunoi mai bine prosopul numit TRISTETE! Poate asa nu vei mai avea cu ce sa-ti stergi zambetele!
Mai, fata mea, tu te-ai nascut cu zambetul pe fata, cred ca asa te-a proiectat pe tine Dumnezeu! Nu e pacat sa stergi ceva cu care te-a inzestrat atat de generos Doamne Doamne?
Nu zice nimeni sa nu plangi... Plangi daca te simti mai usurata, dar apoi aseaza zambetul la locul lui! Ok?
Te pup mult!
:) :) :) :) :) :) :) :) :) :) :)
@Iuliana:
Da... stiu ca asa sunt eu "construita", zambareata... dar rautatea, prostia si toate... m-au obosit!
Da... voi zambi...
Promit!
@OANA:
Off... am iubit aceasta meserie, a fost un vis devenit realitate. Da, pot spune ca am predat 5 ani in care am fost FERICITA ca fac aceasta meserie.
Acum insa... nu am cu cine... :)
E trist, dar atat de ADEVARAT! Poate voi gasi o scoala particulara... sau... vad eu.
Multumesc pentru incurajare!
@KARINA:
E minunat cadoul; e divina surpriza! Tu esti ANGELICA!
Iti muuuultuuumeeeeeeesc din tot sufletul! NU am cuvinte de fapt!
http://www.youtube.com/watch?v=yDcCoHxXevA
"Pot sa pierd in viata tot, nu imi pasa, ma ridic la loc!"
O zi frumoasa! Pup.
@Dee:
Draga mea, multumesc din suflet pentru ca esti langa sufletul meu "franjurat".
Ador textele celor de la Voltaj. Promit ca ma voi ridica mai puternica, mai zambitoare, mai optimista! (nu stiu daca optimist are grad de comparatie :P)
tipa cu citatul din voltaj,are mare dreptate,se pare ca la tine persista depresia si te cam afunzi in ea
@Anonim:
Draga Anonim/Anonima,
Din cate stiu, ranile sufletului se vindeca mai greu.
Faptul ca si lucrez cu oameni, care vin cu problemele si frustrarile lor, mi-e greu...
Dar si cand voi iesi triumfatoare.... :) atunci sa te tii.
Multumesc de lectura si "grija"... apreciez! (orice ai fi).
Trimiteți un comentariu