marți, mai 25

am cravata mea....

au fost zile libere. sora mea si-a luat concediu si a sortat fotografii. zeci de amintiri i s-au scurs printre degete. la un moment dat, imi spune: "sor, erai atat de frumoasa si vesela cand erai mica!" si ne punem pe ras. dar, asa este. am fost o fetita extrem de vesela si nebunatica.
in fotografie, ma faceau pioniera (Parcul Carol I sau Libertatii; acum, predau in zona). era un frig de crapau pietrele. purtam dres alb de bumbac si fustita scurta - ca si cele de acum (caci mama si-a dorit fete, sa ii mostenim calitatile fizice: picioare frumoase).
imi amintesc cu drag si amuzament acum, efortul mamei de a ma da la scoala la 7 ani. a mers cu mine la medic, la psiholog sa ii dea scris ca nu sunt dezvoltata cognitiv pentru varsta mea. apoi, cand nu mancam sau nu faceam ce imi cerea, ma ameninta ca ma duce la scoala. executam fara drept de apel! ostaseste!
invatatoarea, cand m-a vazut in prima zi de scoala, i-a spus mamei ca sunt eleva model, asa cum se descrie in carti: cu codite si pampoane, cu uniforma scrobita si scurta, cu ciorapi 3/4 (sa va spun ca pe 15 septembrie 1984 - parca? - cautam avid soarele?).
concluzia este ca... imi doresc un copil frumos si cuminte ca mine, dar destept ca ambii parinti la un loc.

3 comentarii:

delaskela spunea...

eu am devenit pionier la tg jiu, daca nu ma insala (sau inseala?) memoria...eram cu maman, si cu colegii, am ajuns acolo cu un fel de autocar, ma rog...ideea e ca mi-a placut ce am citit la tine...

Anonim spunea...

Si eu aveam cravata mea.. Si ce vremuri bune erau..
Daca nu erai elev fruntas,nu primeai cravata in prima serie!
Rezultatele scolare erau garant!

Eliza

DoarEu spunea...

Ma bucur ca v-am starnit amintiri. Zambete si bucurii la fiecare pas!