Ganduri hai hui

Iarna tot mai insuportabila. In cancelarie, imi spune o colega ca a alunecat chiar la coltul scolii. Imi pare rau, o intreb daca a patit sau o doare ceva. Zambesc usor, amintindu-mi de o prietena care imi povestea ca, atunci cand cazi e semn ca te mariti in acel an sau la scurt timp ( in cazul ei asa a fost). Nu e cazul colegei despre care scriam. Nu am mai cazut de ani buni pe gheata. Chiar am fost sfatuita de curand sa nu mai fiu asa tantoasa, sa ma impiedic. Ha ha ha.
Toate bune si frumoase. Am terminat o parte din ore, asa ca pornesc spre casa pentru o refacere nervoasa. Pe drum, o tipa draguta si cocheta nu avea loc pe aleea formata pe trotuar (e o mizerie infernala in Bucurestiul asta; efectiv te deprima) si m-a impins. Strang din dinti, imi pastrez echilibrul si continui.
Mai aveam atat de putin si ajungeam acasa, cand, cu gandurile hai hui, ma vad pe jos, cu genunchii plini de noroi si podul mainii stangi indurerat. Scot un “Auuu” sters, asa, ca pentru mine, ma ridic, ma scutur (ca o fetita cuminte ce nu vrea sa ia bataie ca si-a murdarit hainele) si imi vad de drum.
Dupa cum observati, am ajuns acasa, va povestesc, inca ma dor genunchii si podul palmei stangi, dar zambesc si astept sa ma marit. Ha ha ha. Fac haz de necaz… caci necazul e mare.
Bucuriile zilei de azi, pana la aceasta ora:
- Faptul ca povestile (seria a doua) au succes (ma bucur pentru ele);
- O fata din Cluj mi-a scris ca vrea sa colaboram impreuna la “nasterea” povestilor;
- Am primit invitatie la teatru de la o buna prietena, care stie ca imi place mirosul de pudra de la machiajul actorilor;
- Un domn m-a oprit sa-mi spuna ca sunt frumoasa (nu-l credeti, nu sunt; dar, “nu-i frumos ce-mi place mie…” era o vorba; daca asa m-a vazut, nu puteam sa-l contrazic; am multumit si mi-am vazut de drum).
Zile senine si speranta si zambet si frumos in jurul vostru sa fie! Si.... ATENTIE: GANDURILE SUNT INTERCEPTATE!