Pozele fostei nu-i dau pace. Nu le-a văzut de fapt, dar numele lui şi al ei pe acel folder, ţinut special parcă în văzul ei, pe desktop, o dureau. (Ce suflet poţi avea să faci asta unei femei care este în viaţa ta, te place sau nu, dar e acolo şi te răsfaţă, mai mult decât meriţi uneori?). Retina le percepea până în străfundul ultimului strat de celule nervoase.
-Ai iubit-o? întreabă ea, cu sufletul mic mic de tot.
- Da, mi-a plăcut, răspunde el, oarecum mândru.
- La mine ţii? (ce o fi fost în mintea ei să întrebe asta?)
- Da, spune el sictirit, privind în gol.
- Cât, pe o scală de la 1 la 10?
- Hai să alegem o altă unitate de măsură.
- Ok, alege.
- Forme geometrice, de exemplu.
- Bine, spuse ea.
- Cât un triunghi isoscel, zise el.
- Ciudat... şopti ea cu vocea tremurând, inima zdrobită şi picioarele moi, ca şi cum i s-ar fi topit oasele.
Până când oare va mai accepta ea să fie bătaie de joc? De ce se poartă astfel cu ea? Toate se vor aşeza mai devreme sau mai târziu şi vor intra pe făgaşul lor normal.
Voi cât credeţi că înseamnă o iubire de un triughi isoscel? El cât o fi fost iubit?
-Ai iubit-o? întreabă ea, cu sufletul mic mic de tot.
- Da, mi-a plăcut, răspunde el, oarecum mândru.
- La mine ţii? (ce o fi fost în mintea ei să întrebe asta?)
- Da, spune el sictirit, privind în gol.
- Cât, pe o scală de la 1 la 10?
- Hai să alegem o altă unitate de măsură.
- Ok, alege.
- Forme geometrice, de exemplu.
- Bine, spuse ea.
- Cât un triunghi isoscel, zise el.
- Ciudat... şopti ea cu vocea tremurând, inima zdrobită şi picioarele moi, ca şi cum i s-ar fi topit oasele.
Până când oare va mai accepta ea să fie bătaie de joc? De ce se poartă astfel cu ea? Toate se vor aşeza mai devreme sau mai târziu şi vor intra pe făgaşul lor normal.
Voi cât credeţi că înseamnă o iubire de un triughi isoscel? El cât o fi fost iubit?
Oare ea va primi vreodată explicaţii? Cu siguranţă nu! Ar fi bine să îşi ia gândul... Totul a fost un trecut. Poate de data asta, ea a învăţat că merită altceva, merită pe cineva lângă ea... nu o fantomă ce vine dintr-un trecut de vis!
6 comentarii:
...atunci domnul ,,el,, era o figura geometrica obtuza.
Si mie imi placea triunghiul isoscel cand eram eleva dar nu m-am gandit sa-l compar cu cineva.
Domnul cu imaginile fostei pe desktop sa iasa cu ele la plimbare prin parc. Tu esti vie si frumoasa cu suflet cald si sensibil si daca domnul n-a observat asta el a pierdut.
Darry.Anna, iti multumesc! Nu regret... am invatat ca, domnilor nu le plac femeile sensibile... nu dau doi bani pe asta. Voi incerca sa ma adaptez, desi nu ma pot schimba, sunt sigura!
Nu suport lasitatea, teama de a spune ce ii deranjeaza...
Si eu am trecutul meu, dar nu il pun pe tava si nu compar ce am azi cu ce am avut acum luni, ani in urma.
Noi sa fim sanatosi...
E un domn respectabil,oricum!
Domnul respectiv are atata suflet cat are o rigla. Cu care isi tot masoara el iubirile. Si are un patrat in loc de cap, sau poate un cap-patrat :p
Fata din poveste, fie ca esti tu aceea sau alta, pentru ca povestea suna ff cunoscut, traieste intr-o lume in care nu exista forme geometrice regulate, fixe, stabile, masurabile. Ea e cel putin o spirala nesfarsita, care cuprinde tot si toate, iar sufletul ei alearga pe fiecare spira, tot si tot mai sus. Cei doi nici macar nu sunt din aceeasi lume, asa ca domnul cub sa fie sanatos. Oricat de respectabil ar fi el ;)
Fata verde... uneori ar trebui sa ma implic cu masura, in tot ce fac. Probabil asta a trebuit sa invat... O lectie despre geometria iubirii. Nu strica acolo... poate voi obtine si o diploma... candva... cand voi iubi la plus infinit... si voi fi apreciata pentru formele variate pe care le voi darui iubirii.
Nimic nu e intamplator. Macar... am scris poezii. :)) Tot raul spre bine... intotdeuna.
Nu prea cred in implicare cu masura. Nu cand e vorba de iubire. Merge in afaceri, in relatii profesionale, dar nu in dragoste. Nu poti iubi cu jumatate de inima, nu ii poti darui jumatate din sufletul tau, nu te poti descoperi doar pe jumatate. Sau poti, dar aia nu e iubire cu adevarat. Mie imi pare ca in dragoste trebuie sa risti tot, de la inceput, inca dinainte sa stii daca e sau nu e. Dai si te dai toata, cu riscul sa nu primesti nimic inapoi. Dar si daca iti raspunde la fel,atunci bucuria e infinita, completa. Iubirea nu are geometrie, iubirea e tot, sunt toate stiintele lumii la un loc, si totusi nu are nici un fel de regula sau teorema. Are numai axiome, si ramane noi sa vedem daca sunt sau nu adevarate, daca ni se potrivesc sau nu. Pentru mine asa e: dai tot, absolut tot, si speri sa fie bine :)
Fata Verde, am sperat ca va fi bine. Intotdeauna si mereu, ca sa fac putin haz de necaz. Dar, cand nu e sa fie, nu e.
Am daruit... mult, si nu regret. Am sufletul impacat.
Trimiteți un comentariu