Eu și vacanța

Am visat mult la această evadare. Noroc cu sora mea care s-a ocupat de cazare și planificare. O așteptam cu tot corpul, cu mintea și cu sufletul! Mi-am luat o carte să citesc. Am reușit să citesc 20 de pagini, la prânz. Îmi luasem agenda cu povești pentru a scrie povești personalizate, dar efectiv nu am putut să o deschid. Vizualizam textul, dar nu eram în stare să scriu. Așa am realizat de fapt, cât sunt de obosită! 

Am lăsat totul de o parte și m-am bucurat de copii, de soare și de mare. Am creat castele din nisip și am făcut forme diferite din nisip alături de Horia. 

CÂND SUNĂM?!

Majoritatea oamenilor știu că sunt mamă de copii mici. Ca un făcut, toți mă sună exact între 13 și 16, când gemenii de obicei dorm. Nu! Nu trei ore (bine, Horia da, poate dormi!), dar în acest interval ei dorm. Și ori stau lângă ei să adoarmă, ori dorm și eu când se poate pentru că somnul meu de noapte nu este lin și plus că am mari restanțe la somn de ani de zile. 

Cred că ar fi frumos ca în acest interval să îmi trimită un mesaj sau să nu insiste 5 minute cu sunatul. 

Să nu mai spun că am fost sunată în scurta mea vacanță.... continuu! 

Promit că anul viitor îmi închid telefonul când plec. Și.... chiar îmi doresc o lună de vacanță!

Prima noastră vacanță

Da! Am reușit să plecăm din oraș după.... trei ani. Am fost la mare, la Constanța. A fost frumoooos! Nu știam cum reacționează gemenii la apă multă... la alt pat. Dar s-au acomodat rapid, nespus de bine. Ana a plâns noaptea, dar acest „moft” îl are și acasă. 

E greu singură cu doi copii mici. În prima zi nici nu am făcut duș. Apoi a venit sora mea - nu de acasă, ci de la etajul inferior - și a stat cu ei ca să mă spăl eu și apoi pe rând câte un pici. Condițiile sunt bune și la noi. Am mâncat de la Mega și de la un local unde preparau mâncare. A fost foarte bine, deși noi nu ne omorâm cu mâncarea.

Copiii s-au bucurat de apă și de nisip. M-au învățat că în viață sunt atât de importante bucuriile mărunte, care duc la o imensă fericire. 

S-au jucat cu nepoțica. Au învățat cuvinte noi și s-au  bucurat de noutate. 

Am fost la delfinariu și în microrezervație. Spectacolul delfinilor a fost FANTASTIC. Animalele din rezervație frumoase și bine îngrijite. Dar gemenii, la 2 ani și 7 luni nu au rezsitat la tot traseul.

Bineînțeles că au existat și tineri care după ce s-au plimbat toată  noaptea între etaje, lipăind papucii din dotare și spălându-și hainele la mașina de spălat în miez de noapte de vibra toată vila de la rotațiile centrifugii, s-au apucat să îmi spună la ora 9,în zi de plecare - cu bagaje, cu nervi - că fac copiii gălăgie și că plâng. Da! Știu cum este să vrei să dormi și să auzi copii plângând. Am fost tânâră și îi înțeleg. Dar nici eu nu sunt obligată să îi aud vorbind pe terasă la 2 dimineața și alte măgării. 

Am adunat scoici. Am alergat pe plajă. Ne-am bucurat de soare și de apă. Horia a plâns când l-am luat de pe plajă. Eu mi-am pierdut de câteva ori răbdarea și regret amarnic. 

Tot ce am învățat este că: E FOARTE IMPORTANT SĂ IEȘIN DIN RITMUL ZILNIC PENTRU CÂTEVA ZILE, CHIAR CÂTEVA ORE ÎN WEEKEND, ÎN APROPIERE DE ORAȘ. 

Răsfăț

Ana este matinală. Am reușit să o molipsim - eu cu Horia - să mai doarmă până la un 8-8.30. Azi s-a trezit devreme. Un 7.30, cred.
- Ana, te rog frumos stai lângă mine și te uiți la desene ca să mai dorm puțin?
- Bine! 
Și-a luat pernuța preferată, obiectul ei magic, biberonul și s-a uitat la desene. Draga de ea... cred că două ore.
La 9.30, mă ridic și-i spun:
- Gata, Ana!
- Gata, nani-nani, mami? 
- Da, iubito, gata!
Fericită, sare  din pat și mergem împreună la bucătărie. 
Horia s-a întors pe partea cealaltă și a mai dormit puțin. 
De câteva zile, Ana a început să adoarmă lângă mine. Doamne și e atât de pufoasă și miroase divin! Încă a bebeluș, a vanilie, a nu știu....dar îmi vine să o pup și să o mănânc. 
Dialogurile dintre ei sunt fantastice și super comice pentru mine, deși ei au probleme serioase de discutat. 
Fiecare zi cu ei îmi aduce zâmbete! (și emoții) 

Vacanță

Am muncit în această vacanță mai mult decât în timpul anului. Sau poate numai știam că e vacanță și ar trebui să dorm, să mă plimb, să citesc... așa cum făceam odată. 

Eu am avut parte de stres, de emoții, de muncă intensă, de nopți petrecute scriind (dar și citind pentru că frustrarea îmi dădea târcoale). 

Noroc că am copii care au ore de trezire decente (Ana, că Horia doarme cot la cot cu mine). 

Am programat ieșiri, dar soțul meu e mai casnic așa... comod maxim.Nu vrea trafic, nu vrea aglomerație. 

Cu trenul și cu doi copii de doi ani jumătate, nu mă încumet. Îmi e ciudă că nu am curajul să conduc și să merg singură cu ei. 

Poate anul viitor. 

Dar simt că merit măcar câteva zile de vacanță, așa că, pun în cui toate activitățile (scris, ateliere).

Mă bucur de o vacanță binemeritată alături de gemenii mei. Voi lăsa chiar și telefonul baltă. Îmi doresc 5 zile de liniște și bucurii!

Creșă

Comodă din fire și cum eu nu am fost la grădiniță și cum doresc să îmi răsfăț copiii (daro cam dau în bară) nu m-am învrednicit să îmi înscriu copiii la creșa de lângă casă. Acum, în iunie când am fost,surpriză. Nu mai au locuri! Nici nu au stat pe gânduri când mi-au spus asta. Nici nu au vrut să mă lase să duc dosar și poate renunță cineva și se eliberează două locuri. NU!
Și faptul că pentru numai 5 luni nu mi-i acceptă la grădiniță, altă enervare. La fel, povestind cu mămici am găsit o grădiniță care mi-i primea, dar era prea departe de noi. Și să stau cu ei în trafic la prima oră a dimineții, nu mulțumesc!

Am găsit - cu greuuuuu - la o creșă trei stații de autobuz mai sus de noi. Îmi e milă de ei să îi trezesc dimineața! 

Acum, „mă lupt” cu adunarea hârtiilor. E partea pe care o urăsc de-a dreptul! De asta sunt tentantă să încep sistemul homescholing. 

Alăptarea

A fost săptămâna alăptării. Campanie mare.. frumos mediatizată. 

Am alăptat puțin. Cred că vreo 10 zile. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dar nici nu m-am simțit pregătit. Ana nu se sătura niciodată și nici nu era așa pricepută la supt. Poate unde era mâncăcioasă. Horia nu se plângea. Dar faptul că eram singură cu amândoi, că nu avea cine să mă ajute să îi facă lapte Anei. Eu nu mâncam pentru că nu avea cine să îmi spele rufe, vase. 

Nu mă simt confortabil cu gândul că micuții mei puteau fi hrăniți mult mai sănătos. Am participat la diferite întâlniri unde au venit și medici pediatri și au confirmat că nu este nicio nenorocire dacă o mamă nu alăptează. Sincer, nici nu mă vedea hrănindu-mi copiii peste tot. Plus că fiind doi îmi era imposibil să plec, să fac vreo activitate. 

Am să le povestesc când vor crește și sper să mă înțeleagă. Îmi doresc un dialog sincer cu ei!