Răsfăț

Ana este matinală. Am reușit să o molipsim - eu cu Horia - să mai doarmă până la un 8-8.30. Azi s-a trezit devreme. Un 7.30, cred.
- Ana, te rog frumos stai lângă mine și te uiți la desene ca să mai dorm puțin?
- Bine! 
Și-a luat pernuța preferată, obiectul ei magic, biberonul și s-a uitat la desene. Draga de ea... cred că două ore.
La 9.30, mă ridic și-i spun:
- Gata, Ana!
- Gata, nani-nani, mami? 
- Da, iubito, gata!
Fericită, sare  din pat și mergem împreună la bucătărie. 
Horia s-a întors pe partea cealaltă și a mai dormit puțin. 
De câteva zile, Ana a început să adoarmă lângă mine. Doamne și e atât de pufoasă și miroase divin! Încă a bebeluș, a vanilie, a nu știu....dar îmi vine să o pup și să o mănânc. 
Dialogurile dintre ei sunt fantastice și super comice pentru mine, deși ei au probleme serioase de discutat. 
Fiecare zi cu ei îmi aduce zâmbete! (și emoții)