A fost săptămâna alăptării. Campanie mare.. frumos mediatizată.
Am alăptat puțin. Cred că vreo 10 zile. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dar nici nu m-am simțit pregătit. Ana nu se sătura niciodată și nici nu era așa pricepută la supt. Poate unde era mâncăcioasă. Horia nu se plângea. Dar faptul că eram singură cu amândoi, că nu avea cine să mă ajute să îi facă lapte Anei. Eu nu mâncam pentru că nu avea cine să îmi spele rufe, vase.
Nu mă simt confortabil cu gândul că micuții mei puteau fi hrăniți mult mai sănătos. Am participat la diferite întâlniri unde au venit și medici pediatri și au confirmat că nu este nicio nenorocire dacă o mamă nu alăptează. Sincer, nici nu mă vedea hrănindu-mi copiii peste tot. Plus că fiind doi îmi era imposibil să plec, să fac vreo activitate.
Am să le povestesc când vor crește și sper să mă înțeleagă. Îmi doresc un dialog sincer cu ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu