Mercredi

O zi la mijlocul saptamanii. Las ceasul sa sune repetitiv. 

Primesc rautati gratuite si infantile de la femei ce ar putea sa-mi fie bunici... mi-e mila de ele. Au trait degeaba. Cand la o anumita varsta (vreo 67 de ani ) mi se cauta prin lucrurile personale... sunt ranita cu propriile cuvinte - marturisite in momente de incredere (am invatat ca viata personala esubiect TABU).... cum sa dobandesti respect entru fiinta aceeea?Cu toate astea,  m-am rugat mult pentru astfle de oameni. Am constiinta curata... sunt pe drumul cel bun...  drumul meu. De judecat o pot face si eu cu multa usurinta.Nu sunt in masura. Vreau sa cred ca am evoulat. :)

Ziua educatorului.... o mica masa data de primarie.

Corectarea testelor.... chin si nebunie curata...

Zambete... discutii in cancelarie... socializare cu noii mei colegi. 

Am impartit cartea de povesti.... :) 

Ciocolata cu rom in prag de seara...

Tristete din cauza unor oameni in care candva credeam....

Vreau sa ajung departe... sa traiesc frumos... sa scriu si sa zambesc cu drag...

Umanitate. Multumesc ca cititi

Mai jos aveti un articol aparut ieri in Jurnalul National despre un copil minunat, navazator, care a avut ghinionul sa se nasca altfel decat cei mai multi dintre noi, care nu poate vedea cerul sau pasarile sau curcubeul; voi trimite direct link-ul si sper sa il deschideti: http://www.jurnalul.ro/special/reportaje/orb-sarac-superinteligent-adelin-elevul-care-nu-are-cu-ce-sa-scrie-imi-imaginez-ca-am-superputeri-592410.html 
Daca puteti sa vizionati si filmuletul, cu atat mai bine.

In principiu, rugamintea mea este: daca cunoasteti persoane care au copii trecuti de varsta de 11 ani si au hainute sau jucarii sau... alte lucruri care i-ar putea usura copilaria acestei minuni de copil as aprecia daca m-ati contacta pe adresa de e-mail zachialexandra@yahoo.com .

Personal, imi doresc sa gasesc o modalitate de a strange banii pentru o masina de scris (PE ACEASTA O DONEZ EU). Cum nu pot sa va cer bani, va voi ruga macar sa dati mai departe acest e-mail, poate va ajunge la cineva cu care as putea sa colaborez macar pentru a-l ajuta pe Adelin.
Am luat deja legatura prin e-mail cu invatatoarea lui. Stiu ca poate parea greu sau ciudat, dar cred ca orice ajutor, oricat de mic (chiar si o ciocolata care cu siguranta e mai ieftina decat un pachet de tigari), poate sa faca diferenta. Intentionez sa il vizitez pe cel mic cat de curand (poate chiar in weekendul acesta). So, any help will be good!

Imi cer scuze daca v-am rapit din pretiosul timp... dar timpul nu este niciodata mai pretios decat atunci cand il imparti cu cineva pentru a da mai departe bucurie si o raza de speranta.

Multumesc,
Ada ( este o prietena si o fata zambitoare, cu suflet mare).

PS: daca nu puteti dona nici macar o ciocolata, primesc si incurajari pentru aceasta initiativa :)
PPS: acesta este un proiect personal, initiat de mine in aceasta noapte! call me crazy dar m-a impresionat teribil, asadar, am considerat ca pot face ceva si... drept urmare, am inceput sa fac. :) daca vreti sa fiti alaturi de mine, cu bucurie primesc ajutor :) pentru inceput, chiar si daca dati de veste despre Adelin este minunat. Hai ca se poate!

Mardi, une triste journe

Cutremur.... ma trezesc mai cutremurata decat ma asteptam.

Elevii agitati si ei. 

Acasa, mi-e dor de treburi casnice si asa cum imi promisesem, ma dedic lor. Imi doresc sa  tricotez pentru finutul meu pufos, si o voi face.

Vesti: una calda, trei reci. CLAR E MARTI!

Tarziu in noapte primesc mailul: "Imi pare rau dar in ultima vreme tot ce va cer e urgent.

Imi cer scuze dar nu e vina mea. Astazi am aflat ca pana vineri trebuie sa dam situatia cu testele initiale.Va rog sa le corectati cat mai repede."  

 

Perfect! Eu nici macar nu am luat testele de la scoala. 

 

Am nevoie de un concediu. Solicitarea nervoasa la care sunt supusa este peste putinta celor 46 de kg de a o sustine.

Vreau un miracol. Vreau o minune in viata mea. Vreau sa pot duce la bun sfarsit tot ce am inceput. Macar atat. Si ma opresc.

Poveşti şi natură.... ce poate fi mai frumos?

Lundi folle

Le matin... 

In pasaj la Universitate, sa-mi printez rezumatu tezei de doctorat. Ii spun domnului de acolo, ca pe stick, scrie rezumat teza doctorat. O doamna in varsta, ma priveste si striga:

- Rezumatul tezei de doctorat. Nu stii sa faci gerunziul!

-Ma scuzati, dar sunt atat de obosita ca nu stiu cine sunt eu, dar sa mai stiu cine e gerunziul.

Zambesc cu totii. Pana laurma, batrana ma ajuta sa pun CD-urile intr-o folie. Se vede ca nu sunt eu in apele mele.

Putina rugaciune nu strica, asa ca dau o fuga  pana la Biserica Coltea si stau de vorba cu ingerii, cu sfintii, poate ma vor auzi candva si pe mine.

Ajung la fix la intalnirea zilei. Semnaturi, cateva vorbe de alean, secretariat.

Deschidere de an universitar sau bal mascat?  Trec pe langa facultatea de drept, medicina umana, medicina veterinara si biologie. Fuste aurii, scurte, tocuri, culori tipatoare.Cred ca fetele astea nu-si dau seama ca este zi, ba chiar 10 dimineata. Pacat de frumusetea lor.

Banca si eliberare de card.

Cumpar o revista. Ultima din vitrina. TANGO.... m-a atras articolul  "Doamna serioasa nu stiu sa caut domn serios" (ce bine ca nu sunt singura). Pana la urma, vanzatorul vine cu o alta revista TANGO, spunandu-mi:

 - Luati-o pe aceasta, e mai frumoasa!

- Multumesc!

Prima era ondulata de la pozitia din vitrina. Dragut domn. :)

Acasa, inva putin. Ascult muzica. Vorbesc la telefon. Trimit mesaje. Primesc mesaje. (lucrurile frumoase se intorc). Citesc comentariile la articolul meu "Eliberare" postat pe 121.ro vineri, 30 septembrie. Cata  frustrare.... :)

Imi umflu roata la masina. Chin pentru mine, dar asta e.

Telefon de la revista MEKI. Povestea mea a aparut in acest numar si imi vor trimite un exemplar. 

In cutia postala instiintare ca am primit coletul cu cele 30 de carti cu "Povesti cu pilde pentru copiii isteti".

Mi-e foame. Mananc o ciorba de burta delicioasa.

Pornesc spre clubul de carte ANNEIS - locatia Hoby Cafe.

Carti... lectura... Tolstoi... Voiculescu... Oblomov (imi amintesc piesa de teatru - care a durat  3 ore)... povesti ZEN - mi se potrivesc manusa.... citate despre educatie. Oameni minunati... :)

Le soire...

La sourir...

Bisous....

La musique....

L'embrasse....

L'amitie.... oublie. C'est tres triste.

 

La botez

O buna prietena isi boteaza baietelul. Nasa imi este medic de familie. Nu am bani sa merg la restaurant, dar stiu ca se vor bucura daca ajung acolo. 

Astfel de evenimente ma intristeaza putin... mi-e drag si dor de clipa in care imi voi tine in brate copilul. Incerc sa inteleg ca voi avea timp pentru toate (asa mi se tot spune de un prieten drag de la o vreme; poate are dreptate). Pana la urma sunt femei casatorite, care se chinuiesc de ani de zile sa devina mame, iar eu cu ce drept cer asta? 

Una peste alta, prezenta mea la botez a produs bucurie. Pana si fotograful s-a simtit  mandru sa ma cunoasca. A declarat ca pozele cu mine sunt gratis. :)) Am fost sarutata si imbratisata de parca eu eram implicata in eveniment. :))

Am retrait emotiile din luna iulie, cand am fost eu nasa. Sunt clipe de neuitat intr-o viata. :) Doresc fiecarui om cu suflet sa le traiasca.

Zile cu ganduri bune si clipe fericite. :)

Semne si ingeri

“Dacă este într-adevăr evident că îi iubeşti pe oameni, le va fi greu să nu simtă la fel faţă de tine.”

Lois McMaster Bujold

Ieri, prin oras...  obosita, cu lacrimi in ochi - stresul, dezamagirile, asteptarile mele prostesti (la care renunt incet incet ), oboseala, programul incarcat - trec pe langa o batrana care cersea. Nu am bani. Sunt intr-o pasa frinanciara proasta. Sunt intretinuta de fetele mele (ma simt cumplit). Pasesc mai departe. Aud o voce angelica....

- Domnisoara, domnisoara, va roog....

Un gol in stomac m-a facut sa ma opresc. Nu imi mai cumpar nimic de mancare si ii dau dansei 5 lei.

Ca niciodata, mi s-a urat " Drum bun!" Nu amreactionat pe moment. Acasa, am inteles ca era de fapt un inger care m-a incurajat ca va fi bine, ca voi ajunge acolo unde imi doresc, ca voi calatori. Am intelesca in ultimele doua luni, actiunile mele au fost benefice si mi-au pregatit oarecum calatoria. 

Vineri, o eleva ii spune unui coleg. :"Ce frumos scrii." Adaug:

- Si eu sunt complexata de scris. Si eu sufar cand vad baieti care scriu caligrafic.

- La fel si eu, doamna. 

Usor usor.... complexe, frustrari.... ies la suprafata, le accept si le vindec.