zgomot

Zumzetul tantarului ma asurzeste. Imi acopar capul cu plapuma, dar nimic. taraitul ascutit, puternic, inalt, mi-a patruns in timpanele ce vibeaza ca o toba. Ajung in visele cele mai cumplite, cu temeri si greseli ce nu-mi pot fi iertate. Tresar, strang puternic din pleoape, imi incolacesc bratele in juru-mi. imi par atat de fragila, atat de slaba, incat le dau dreptate celor care-mi spun ca pot lovi si in vis cu oasele genunchilor mei.

Pe acelea meleaguri se aude Balada fur Elise de Bethoven. Imi place. Fiecare sunet, nota muzicala ia locul globulelor albe din sange. Capat imunitate la rautate si ganduri pesimiste. Inima-mi tresalta si zambetul este readus pe chipu-mi livid si trist, acaparat de teama pana acum cateva clipe. Acum, aud doar zgomotul sistolic si diastolic al inimii. Ritmul e normal. Rasuflu usurata.

Ma trezesc intr-un sunet sinistru de sirene de salvare. Deschid ochii brusc, corpul mi se arcuieste si din trei pasi sunt la fereastra. Oare e pentru mine? salvarea mea de temeri si frici? Nicidecum. Eu sunt in regula, nu am motive pentru care sa ma tem.

Sirenele se pierd in zarea rosiatica marcata de un soare rotund, vesel si optimist.

valuri

Zi involburata se anunta. clipele se grabesc sa se grupeze in minute. Se imping, ametite, mai mai sa-si rupa firele din care sunt tesute. Ce, nu stiati ca ele, clipele, sunt realizate din fire subtiri de matase? Ei bine, aflati acum. Clipele magice sunt aurii, stralucitoare, sunt rafinate si silfide. Clipele in care o privire de-a lui ti se pare eterna, de neuitat, ca nimeni nu te-a privit astfel nicicand sunt argintii, ca acele de siliciu din structura unor protozoare. Clipele in care astepti un semn de viata de la el sau vestea ca testul de sarcina este pozitiv sau ca ai fost admis la facultate, sunt alungite si au culoare cameleonica. Nu le prea indrageste nimeni. Aduc multa tensiune.

Minutele, arogante si cochete se grabesc sa miste acele ceasornicului. Nu inteleg ce atata graba. Oare ele nu se gandesc ca imbatranesc si ele?

In fine, minutele se strang la o sueta despre dragoste si viata si necazuri si dezamagiri si asa trec orele.

Ea, fata zambitoare, dilata timpul. Are o putere angelica, iar atunci cand intalneste oameni care-i plac, care stiu sa-i mentina zambetul pe chip, roaga timpul sa stea putin in loc sa-i priveasca. E atat de minunat cand este rasfatata, si sustinuta in nebuniile ei jucause. Timpul e un crai cu ochi verzi, care iubeste jocul acestei fetei. Stie ca merita sa fie fericita. Are incredere in ea, caci ii cunoaste de atatia ani capacitatea de a darui bucurii in juru-i.

Timpul jongleaza cu anotimpurile. Acum, craiului i s-a facut dor de primavara si a rechemat-o la o vizita de cateva saptamani bune. Cu mic, cu mare, oamenii se bucura de timp, dar mai ales de vreme, caci vremurile sunt aceleasi de fapt.

Clipele nu mai au rabdare, minutele isi pierd eleganta, orele sunt ciufulite si se formeaza valuri de timp franjurate care spala vise si dorinte si momente de bucurie si trairi emotionante si nasteri si morti….

caruselul

visele, nerabdarea, fericirea, teama... toate roiesc in jurul meu. am ametit. ma opresc si inchid ochii, asteptand sa imi recapat echilibrul. zambesc, amintindu-mi de caruselul muzical pe care mi-l doream acum ceva ani.
...
povestile ma reprezinta acum in proportie de 40%. imi doresc sa fie publicate o parte din ele - desi nu depinde numai de mine. mi-e ciuda ca intalnesc oameni care fac promisiuni desarte, apoi uita sa iti mai raspunda. iar eu, credula, sunt ca un copil - sau mai rau - care isi asteapta cuminte acadeaua sau jucaria.
iubirea este si ea pe undeva prin juru-mi si asteapta sa o iau in serios. da, pentru ca totul depinde de mine. e nevoie sa fiu serioasa, sa tratez totul cu seriozitate. o voi imbratisa azi si sper sa ma placa de aceasta data pe veci.
cartile carora le-am promis ca le voi citi, tresalta voioase in preajma, dorind care mai de care sa fie aleasa prima. am decis. acum lecturez "Zilele si noptile unui student intarziat" de Gib I. Mihaescu.
...
caruselul se aude. e aici. visele se implinesc cand crezi cu tot sufletul in ele, cand nu le doresti pentru tine din ambitie si din mandrie (asta am aflat ieri dintr-o carte de teologie).

:)

si daca vei fi bun, toate bunatatile din lume iti sunt date tie...

pentru a aprecia frumosul, ti-e dat sa cunosti uratul des si sub diferite forme...

dar daca nu trandavesti, nu te lasi doborat de rau si lupti impotriva lui, avand parteneri ingerii, vei reusi sa te bucuri de bogatia sufletului si sa traiesti din plin fericirea...

oamenii sunt amestecati, precum graul cu pleava cand este secerat. exista oameni minunati, exista barbati care stiu sa iubeasca si sa-si ofere sufletul pentru a intemeia o familie de poveste... exista oameni invidiosi, dar exista si oameni care te sustin si se bucura pentru reusitele tale, mai mari sau mai mici...

toate sunt date de la Dumnezeu.... chiar si necazurile, sau mai ales necazurile, care au rostul de a te intoarce la credinta si de te face mai puternic, mai bun, mai curat, mai senin...

de scrisul n-ar exista...

De n-ar fi tus si cerneala, as ruga petalele sa-si stoarca seva colorata, sa picteze cuvintele care vor dainui in tomuri de hartie, care sa fie arhivate in coperte de frunze de toamna. Azi, cand treceam pe langa muntii de frunze colorate in nuante de galben si rosu si maro, mi-au soptit cu glas framatand de teama si cu dorinta plapanda de a le sari in ajutor: “salveaza-ne si vom deveni muze pentru povestile tale! Vom sta cuminti sa ne descrii intr-un roman sau o poveste pentru copiii de la scoala, la orele de botanica. Putem deveni coperte pentru viitoarele tale carti. Facem orice, dar scapa-ne de foc!” M-am aplecat si am cules cateva. Le pastrez cu admiratie si respect intr-un ierbar cu iz de toamna si romantism.

De nu s-ar fi inventat scrisul, as fi desenat cu praf de stele, la luminii Lunii, ape si munti, paduri si zavoaie, care cunosc cele mai tainice povesti de iubire, si doine de alean.

As fi rugat greierii sa-mi acompanieze iubirea ce-o port in suflet, pasarile sa ma invete trilul armoniei si zambetu-mi ar exprima multumirea ca exist si ca pot sa daruiesc imbratisari, priviri oachese si vorbe duioase.

De nu ar exista scrisul, as folosi cosmeticele sa colorez trairile din mine…. intensitatea dragostei ce-mi topeste sufletul, as imprima-o cu buzele rujate pe hartia albastra ca cerul senin; fardul pleoapelor ar descrie emotia ce-mi gadila globulele albe, care le considera corpuri straine si produc anticorpi. Soarele este stralucitor in coltul de sus al paginii de desen, colorat cu auriul folosit pentru festine.

Frumosul se poate exprima in mii de forme si culori, in cantec si prin gesturi tandre!

Ma bucur de simturi si simt viata….

suparata... pe parinti

de doua saptamani sunt "hartuita" pentru ca am dat note de 4. azi, am clacat! dar nu renunt. imi iubesc meseria si stiu foarte bine cu ce se mananca.

nu sunt parinte, dar nimeni nu are dreptul sa imi incalce statutul si pregatirea. fetitele respective, cica ar invata cu mama. ok! sa vina mamele la ascultat atunci. am fost trista azi. elevii au vazut asta si nu s-au simtit confortabil. elevele cu pricina au fost ascultate si le-am rugat sa isi puna singure note. mai mult de un 6 cu indulgenta nu si-au dat nici ele.

dragi parinti, nu dau note pe frumusete, pe cat de mult rimel au fiicele dvs. pe gene la doar 12-13 ani. atata timp cat am copii care invata - deci clar nu am probleme de predare - notarea se face de la 1 la 10. asa scrie pe prima pagina a catalogului.

eu nu am venit sa dau indicatii cum sa va cresteti copiii, sau cum sa obtineti rezultate bune in meseria pe care o aveti! repet: imi iubesc meseria si nu o practic de ieri de azi.

incercati sa oferiti copiilor si o doza de bun simt. azi, le-am vorbit despre cuvintele magice: "te rog frumos!". "multumesc", "buna ziua!".

un elev imi spune: "a zis mama sa-mi treceti notele in carnet!" suparata, obosita si stoarsa de puteri, il intreb: "si altceva ce a mai spus sa fac?"

unui alte colege - slava Domnului ca nu sunt singura "atacata" - i s-a spus: "a zis mama sa imi dati nota! suntem in noiembrie si eu nu am nota!"

o colega de romana, a fost "invatata" de o mamica despre sinonime... din nefericire, mamica a plecat cu coada intre picioare: era vorba despre sinonime contextuale. DEX-u nu facea fata...

dragi parinti, va stimez ca sunteti parinti.... dar scoala... e scoala... iar dascalii sunt - majoritatea - bine pregatiti. nu va contest studiile, dar daca va amintiti de pe vremea cand erati elevi... nimeni nu stralucea la toate materiile.

va vand un pont: cand invatati cu ai dvs. copii la biologie, nu reproduceti textul, ci incercati sa faceti conexiuni intre notiuni. Multumesc!

scrisoare catre Mos Craciun

Rares are 4 ani si 9 luni. M-a insarcinat sa-i expediez scrisoarea catre Mos Craciun. N-am rezistat sa v-o arat si voua, sa incepeti sa ii scrieti si voi.

O prietena ma intreba: "tu ce-ti doresti...?!
- sa-mi aduca o teza de doctorat scrisa.. :)
- nu se poate...
- un semn de carte deosebit...
- prea banal... ai fost cuminte...
- o carte atunci... de la Kilipirim sau Gaudeamus. :)
- asa da... scrie-i mosului degraba... :)

Scrisori inspirate va doresc...