zgomot

Zumzetul tantarului ma asurzeste. Imi acopar capul cu plapuma, dar nimic. taraitul ascutit, puternic, inalt, mi-a patruns in timpanele ce vibeaza ca o toba. Ajung in visele cele mai cumplite, cu temeri si greseli ce nu-mi pot fi iertate. Tresar, strang puternic din pleoape, imi incolacesc bratele in juru-mi. imi par atat de fragila, atat de slaba, incat le dau dreptate celor care-mi spun ca pot lovi si in vis cu oasele genunchilor mei.

Pe acelea meleaguri se aude Balada fur Elise de Bethoven. Imi place. Fiecare sunet, nota muzicala ia locul globulelor albe din sange. Capat imunitate la rautate si ganduri pesimiste. Inima-mi tresalta si zambetul este readus pe chipu-mi livid si trist, acaparat de teama pana acum cateva clipe. Acum, aud doar zgomotul sistolic si diastolic al inimii. Ritmul e normal. Rasuflu usurata.

Ma trezesc intr-un sunet sinistru de sirene de salvare. Deschid ochii brusc, corpul mi se arcuieste si din trei pasi sunt la fereastra. Oare e pentru mine? salvarea mea de temeri si frici? Nicidecum. Eu sunt in regula, nu am motive pentru care sa ma tem.

Sirenele se pierd in zarea rosiatica marcata de un soare rotund, vesel si optimist.