prieteni

am furat o poza de pe blogul unei femei minunate... implinite... vesele... jucause, si pe deasupra, prietena.
da niste petreceri super.... e pasionata de film... un bun psiholog... si face niste clatite delicioase. yammmy yamyy.
mereu plec incarcata pozitiv cu energie si voie buna dupa cateva ore petrecute impreuna.
la ea am jucat cele mai interesante jocuri. acolo nu m-am simtit "ciudat" ca sunt dornica de joc si joaca.
am ce invata de la ea... ador acesti oameni... plini de viata si de zambet si de ganduri bune si de calm...

Curajul

Cand imi este teama, frica… e necesar sa caut CURAJUL. Scot teama din interior… o privesc. E hidoasa, un mic monstrulet. O modelez, ii dau o forma fireasca si ii pun un zambet mare.
Cum arata curajul? CURAJUL are forma de portocala si este atat de gustos, si bland si imi arata drumul spre reusita, spre SUCCES.
Curajul are forma unui trifoi, cu patru foi, care aduce norocul dupa sine, ca Mos Craciun darurile mult asteptate copiilor cuminti.
Curajul este un pitic cu zambet urias care sta ascuns in sufletul fiecaruia dintre noi.
Curajul este un fluture foarte colorat, care imi da aripi sa zbor pan’ la nori.
Curajul este o voce interioara care spune: “Paseste! Poti… inca un pas. Vei reusi!”
Curajul este un vultur care imi ia visele si le urca pe un nor roz, care le duce la Dumnezeu sa le aprobe.
Curajul este o girafa care aseaza sperantele in arbori inalti ca sa ramana mereu verzi.
Curajul este un cantec care patrunde prin toti porii si circula prin sange si lichidele corpului.
Curajul este un sentiment de bucurie, fericire, implinire, izbanda.
Curajul este un Bau-Bau care ii inspaimanta pe cei care vor sa ma indeparteze de punctual final al visului meu.
Ce inteleg prin curaj?
- Clipa cand ma incumet sa incerc o noua reteta;
- Momentul in care invat jumatate din ce am de invatat si ma prezint la examen;
- Cand risc si ii spun unui barbat “mi-e dor de tine” (oare am spus vreodata?  );
- Drumul spre un loc necunoscut, fiind neinsotita;
- Cand ard gulerul camasii preferate a omului drag si ii marturisesc asta, dupa ce ii ofer un sarut; (nici asta n-am trait-o  );
- Cand imi sustin parerea pana in panzele albe (si inapoi, daca se poate);
- Atunci cand mi se spune : BRAVO! inseamna ca am avut curaj.
Va predau stafeta, curajosilor…
Sunteti curajosi pentru ca imi cititi vaicarelile si dezamagirile si insatisfactiile si iubirile neimplinite (dar atat de mult dorite!).
Sa auzim numai de fapte curajoase!

a doua zi de BAC

buna dimineata! multumesc Doamne ca mi-e dat sa mai traiesc o zi. ploua! ooo... nu din nou!
picaturile sar pe asfaltul incins din care ies aburi fierbinti. trupul filiform imi permite sa ma iau la intrecere cu stropii de ploaie. zambesc. parul mi se increteste, iar oamenii ma privesc cu drag! am o stare de bucurie si impacare cu mine si liniste sufleteasca.
in liceu, intalnesc oameni senini (unii ma fac sa tresar: sunt inspectori de specialitate; imi amintesc de examenele mele, de emotii si chin; dar vocea lor calda din aceasta dimineata, ma calmeaza).
proba de azi, istorie. epoci si domnitori, principi si batalii, invinsi si invingatori.
si... ma intorc in ploaie... torentiala si calda... nu este aer. caldura pamantului ne inabuse.
picaturile danseaza ritmat. norii storc ultimele mase dense de vapori de apa...
de maine va fi soare... toata vara! este o lege promulgata de mine si cetatenii acestei tari atat de frumoase, pe care nu o apreciem la adevarata valoare!

inceputul unui nou inceput

cu parul ud, ma gandesc departe... invart un glob pamantesc si...

la Londra ploua. la Paris e iubirea. la Madrid e omul drag (asta pentru ca imi plac brunetii). la Tokyo este zi. la New York e aglomeratie. la San Fernando de Apure, acum e ora 16 (am aflat din sursa sigura).

visez cu ochii deschisi... cu lacrimi de bucurie in ochi... cu sufletul bandajat in comprese reci... cu zambetul pe chip, caci am inteles ca teama poate fi modelata si transformata intr-un curaj galben si rotund ca un soare sau portocaliu ca o portocala, si problemele pot fi infruntate.

privesc hipnotizant globul geografic. cat de departe poate fi iubirea? peste mari si oceane, vai si munti? ar fi indicat sa pornesc sa o caut... simt ca ma cheama...

am ajuns la ultima fila...

el o imbratiseaza. ea e fericita si implinita. ei aplauda. ele ii felicita. toti sunt bucurosi si luminosi.

inca traiesc fericiti...

the end.

joc de cuvinte

el a lăsat o urmă de neşters în sufletul meu. în urmă cu o zi am primit o îmbrăţişare atât de slabă, fără vlagă, fără chef şi fără bucurie, de prietenie nu mai amintesc. apoi, urmă o seară cu lacrimi şi dor de râsul lui. ce urmă o mai urma?

o urmă de melc - adică multă răbdare - ce rămâne strălucitoare....

Am mai invatat ceva…

Am invatat ca, o prietenie se construieste greu si cu migala, cu incredere… si se destrama atat de rapid, de la o fapta necugetata, asemenea unui castel luat de ape. Din ce trebuie facuta o prietenie ca sa reziste la intemperiile vremurilor grele pe care le traim? Dar, chiar daca nu sunt iertata, am amintirile… si vorbele ramase acolo undeva… si rasul cristalin intiparit in aria auditiva… Cand apas butonul ON, voi plange o perioada, dar apoi imi voi aminti cu drag… voi sti ca, atunci, a fost din suflet si rasul a fost terapie pentru mine…
Acum, caut un psiholog bun… Cine se ofera?!
Prietenia s-a daramat, a venit apa si a luat-o…
Ploilor, OPRITI-VA! Luati o pauza… imi furati prieteniile construite cu talent si truda si simpatie si voie buna si speranta…
***
Azi, la BAC, am descoperit o piesa de teatru, comedie - de Vasile Alecsandri – “Iorgu de la Sadagura”… (http://ro.wikisource.org/wiki/Iorgu_de_la_Sadagura).
SCENA VIII IORGU, ZOIŢA
IORGU: Slavă Domnului că mă găsesc, în sfârşit, singur cu d-ta, cucoană Zoiţă...
ZOIŢA (voind să iasă, în parte): Degrabă ţi-a fi?
IORGU: Nu fugi, îngeraşule!... nu mă lipsi de fericirea ce simt a te vedea şi a-ţi spune cât te iubesc.
ZOIŢA: Domnule...
IORGU: Ah!... când ai şti câte pătimesc în sufletul meu din ceasul cum te-am zărit! Zi şi noapte te visez cu ochii deschişi şi nu pot nici să mănânc, nici să beau, nici să trag ciubuc.
ZOIŢA: Vai de mine!... vorbeşte mai încet, că te-aude bărbatu-meu.
IORGU: Te iubesc mai presus decât cum iubeşte un judecător aurul!... Pune-ţi dar în gând cât te iubesc!...
ZOIŢA: Adevărat grăieşti?...
IORGU: Să n-am parte de bărbatu-tău, dacă-ţi spun minciuni... Zoiţo... Zoiţo!
KIULAFOGLU (strigând din culise): Zoiţa... Zoiţa!
ZOIŢA (lui Iorgu): Fugi că vine.
IORGU (voind să fugă): M-am dus.
ZOIŢA (în parte): Îmi vine-o idee. (lui Iorgu, oprindu-l.) Nu peacolo.
IORGU: Da pe unde?
ZOIŢA: Ascunde-te aici în ceasornic, păn’ ce-oi depărta pe bărbatu- meu.
IORGU: Cum dracu? în ceasornic?
ZOIŢA: Dacă mă iubeşti!
IORGU: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasornicul?
KIULAFOGLU (asemene): Zoiţa... Zoiţa!
ZOIŢA: Intră degrabă că ţi-oi tălmăci eu mai pe urmă...
IORGU: Da nu se poate, soro...
ZOIŢAI Şi-i frică poate?
IORGU: Frică?... ha, ha, ha! Nu cunoşti pe Iorgu.
ZOIŢA: Ei; apoi ce te mai opreşte?
IORGU: Zi dintâi că mă iubeşti ş-apoi intru şi în tartar.
ZOIŢA (deschizând ornicul): Te iubesc.
IORGU: Încă o dată... (Intră în ornic.)
ZOIŢA: Te iubesc. (În parte.) Am câştigat rămăşagul.

nesomn...

canta cocosul. e ora 5 si eu n-am pus geana pe geana. da, nu am glumit. locuiesc intr-un peisaj bucolic, la margine de Bucuresti, iar oamenii au pasari - atatea cate le mai permite legea.
la miezul noptii, inima mi-a fost sfaramata. bucatile sunt raspandite in interiorul meu. incerc sa le adun. oare nu sunt destul de curajoasa? poate ca nu! si, cu toate astea am trecut prin zeci de sabii ale vietii. spitale - vazand oameni care si-au dat sufletul -, am rabdat de foame o perioada - si nu imi e rusine sa o spun, caci acum am alta valoare a banilor, si am invatat sa dau din putinul meu celor care au intr-adevar nevoie. da, am si momente in care am nevoie de ajutor, pe care nu i primesc asa usor, caci sunt o tipa perfectionista. am zile grele, in care sunt epuizata psihic si am pretentia ca cei care ma cunosc si imi sunt prieteni, ma pot intelege si accepta cu toane. GRESIT! e necesar sa ma comport ca o femeie tipar, o femeie puternica, ce nu are voie sa greseasca sau sa nu inteleaga ceva tehnic sau sa il ia in brate pe faimosul "NU".
a fost o dimineata de vara, prima zi de bacalaureat si s-a dat basmul cult si am auzit despre Harap-Alb. sunt obosita. i ochi parca am firicele de nisip!
sa va fie saptamana senina!
sper sa se lumineze si a mea, sa gasesc intelegere si iertare! sunt un om normal, care doreste sa faca enorm de multe, si asta singura... spre bucuria celorlalti.
multumesc Tudor pentru ca mi-ai deschis ochii si am priceput ca pot mai mult si ca nu am suficienta incredere in mine. totul... absolut totul, vine din copilarie! am nevoie de cineva care sa manifeste rabdare cu mine.

"Doamne, ajută-mă să-mi umplu sufletul de iubire pentru a mă elibera de puterea fricii care îmi dictează alegerile şi îmi îngrădeşte aspiraţiile. "

"Mai mult ne pune în mişcare teama, decât ne pun aspiraţiile." Vasile Ghica