nesomn...

canta cocosul. e ora 5 si eu n-am pus geana pe geana. da, nu am glumit. locuiesc intr-un peisaj bucolic, la margine de Bucuresti, iar oamenii au pasari - atatea cate le mai permite legea.
la miezul noptii, inima mi-a fost sfaramata. bucatile sunt raspandite in interiorul meu. incerc sa le adun. oare nu sunt destul de curajoasa? poate ca nu! si, cu toate astea am trecut prin zeci de sabii ale vietii. spitale - vazand oameni care si-au dat sufletul -, am rabdat de foame o perioada - si nu imi e rusine sa o spun, caci acum am alta valoare a banilor, si am invatat sa dau din putinul meu celor care au intr-adevar nevoie. da, am si momente in care am nevoie de ajutor, pe care nu i primesc asa usor, caci sunt o tipa perfectionista. am zile grele, in care sunt epuizata psihic si am pretentia ca cei care ma cunosc si imi sunt prieteni, ma pot intelege si accepta cu toane. GRESIT! e necesar sa ma comport ca o femeie tipar, o femeie puternica, ce nu are voie sa greseasca sau sa nu inteleaga ceva tehnic sau sa il ia in brate pe faimosul "NU".
a fost o dimineata de vara, prima zi de bacalaureat si s-a dat basmul cult si am auzit despre Harap-Alb. sunt obosita. i ochi parca am firicele de nisip!
sa va fie saptamana senina!
sper sa se lumineze si a mea, sa gasesc intelegere si iertare! sunt un om normal, care doreste sa faca enorm de multe, si asta singura... spre bucuria celorlalti.
multumesc Tudor pentru ca mi-ai deschis ochii si am priceput ca pot mai mult si ca nu am suficienta incredere in mine. totul... absolut totul, vine din copilarie! am nevoie de cineva care sa manifeste rabdare cu mine.

"Doamne, ajută-mă să-mi umplu sufletul de iubire pentru a mă elibera de puterea fricii care îmi dictează alegerile şi îmi îngrădeşte aspiraţiile. "

"Mai mult ne pune în mişcare teama, decât ne pun aspiraţiile." Vasile Ghica