Am invatat ca, o prietenie se construieste greu si cu migala, cu incredere… si se destrama atat de rapid, de la o fapta necugetata, asemenea unui castel luat de ape. Din ce trebuie facuta o prietenie ca sa reziste la intemperiile vremurilor grele pe care le traim? Dar, chiar daca nu sunt iertata, am amintirile… si vorbele ramase acolo undeva… si rasul cristalin intiparit in aria auditiva… Cand apas butonul ON, voi plange o perioada, dar apoi imi voi aminti cu drag… voi sti ca, atunci, a fost din suflet si rasul a fost terapie pentru mine…
Acum, caut un psiholog bun… Cine se ofera?!
Prietenia s-a daramat, a venit apa si a luat-o…
Ploilor, OPRITI-VA! Luati o pauza… imi furati prieteniile construite cu talent si truda si simpatie si voie buna si speranta…
***
Azi, la BAC, am descoperit o piesa de teatru, comedie - de Vasile Alecsandri – “Iorgu de la Sadagura”… (http://ro.wikisource.org/wiki/Iorgu_de_la_Sadagura).
SCENA VIII IORGU, ZOIŢA
IORGU: Slavă Domnului că mă găsesc, în sfârşit, singur cu d-ta, cucoană Zoiţă...
ZOIŢA (voind să iasă, în parte): Degrabă ţi-a fi?
IORGU: Nu fugi, îngeraşule!... nu mă lipsi de fericirea ce simt a te vedea şi a-ţi spune cât te iubesc.
ZOIŢA: Domnule...
IORGU: Ah!... când ai şti câte pătimesc în sufletul meu din ceasul cum te-am zărit! Zi şi noapte te visez cu ochii deschişi şi nu pot nici să mănânc, nici să beau, nici să trag ciubuc.
ZOIŢA: Vai de mine!... vorbeşte mai încet, că te-aude bărbatu-meu.
IORGU: Te iubesc mai presus decât cum iubeşte un judecător aurul!... Pune-ţi dar în gând cât te iubesc!...
ZOIŢA: Adevărat grăieşti?...
IORGU: Să n-am parte de bărbatu-tău, dacă-ţi spun minciuni... Zoiţo... Zoiţo!
KIULAFOGLU (strigând din culise): Zoiţa... Zoiţa!
ZOIŢA (lui Iorgu): Fugi că vine.
IORGU (voind să fugă): M-am dus.
ZOIŢA (în parte): Îmi vine-o idee. (lui Iorgu, oprindu-l.) Nu peacolo.
IORGU: Da pe unde?
ZOIŢA: Ascunde-te aici în ceasornic, păn’ ce-oi depărta pe bărbatu- meu.
IORGU: Cum dracu? în ceasornic?
ZOIŢA: Dacă mă iubeşti!
IORGU: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasornicul?
KIULAFOGLU (asemene): Zoiţa... Zoiţa!
ZOIŢA: Intră degrabă că ţi-oi tălmăci eu mai pe urmă...
IORGU: Da nu se poate, soro...
ZOIŢAI Şi-i frică poate?
IORGU: Frică?... ha, ha, ha! Nu cunoşti pe Iorgu.
ZOIŢA: Ei; apoi ce te mai opreşte?
IORGU: Zi dintâi că mă iubeşti ş-apoi intru şi în tartar.
ZOIŢA (deschizând ornicul): Te iubesc.
IORGU: Încă o dată... (Intră în ornic.)
ZOIŢA: Te iubesc. (În parte.) Am câştigat rămăşagul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu