Prietenia

Prieteni... surori si frati.

E minunat sa-i ai. Nici nu stii cat sunt de valorosi. Aflii, din intamplare, intr-o buna zi, ca exista oameni singuri. Oameni carora le e teama ca, daca li s-ar intampla sa ajunga inconstienti la spital, nu au pe nimeni sa anunte ca e bolnav. E trist sa vrei sa mergi cu bicicleta si sa nu ai companie. E inadmisabil sa vrei sa comunici cu cineva, despre orice si oricine si te uiti in jur si nu vezi pe nimeni. Te intrebi de ce? Unde este problema? Nu esti cumva o persoana dificila? Invata sa faci compromisuri. Invata sa comunici. Cauta persoanele cu pasiuni comune. Nu pierde contactul cu prietenii vechi, chiar daca iti faci zilnic cate un prieten nou.

Nu pierde legatura cu fratii si surorile. E minunat sa ai, o viata, sora sau fratele, alaturi. Eu, sufar de sindromul "Alba ca Zapada". Adica, cand sora mea lipseste de acasa, imi place sa dorm in patul ei, ca personajul mentionat mai sus, in patul piticilor. Desi incerc sa nu las urme, mereu, la intoarcerea acasa, striga: "Cine a dormit in patul meu?" Si ridic doua degete, cuminte si raspund: "Eu".

Aveti mare grija de oamenii din jur, de prieteni, pastrati legatura cu ei.

Verbe

Eu zic si el tace. Ea spune si ei nu sunt de acord. Ele asculta si chitara canta. Timpul tine cu noi doi. Mi-e dor de tine! Sunt o femeie puternica. Ne-am despartit. Prietenii mei rad de mine. Iubirea de-o vara nu tine. Viata e frumoasa.

Verbe. Statice sau care exprima miscarea. Verbe frumoase si sensibile. Verbe ce exprima simtiri.

-Hei, potoliti-va! Ce v-a apucat? Ce s-a-ntamplat?

Sa va explic si voua. verbele "a spune" si "a zice" s-au incaierat. Nu stiu care e mai puternic.

-Eu spun ca sunt mai interesant si mai linistit. Incep cu litera S de la sssst. Sunt senzual, caci e tot cu S, comenteaza "a spune".

- Eu zic ca am zel, sunt zanatec, sunt mai plin de viata, adauga "a zice".

-Tu incepi cu Z de la zât. Ha ha ha. Verbul " a spune" rade, tinandu-se cu mana de burta.

-Liniste. Sunteti niste fraieri. Aveti acelasi farmec, acelasi rost. Sunteti o familie. O mare familie. Aceasta familie e alcatuita din: " a consemna. ♦ A recita. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. A numi; a porecli. ♦ a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte, nu te sfii!) a rosti, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) arăta. afirma. transmite. povesti. destăinui. recita. obiecta."

Verbele se "a spune" si " a zice" se opresc si intreaba:

-Tu cine esti?

-DEX-ul. Ha ha ha. Va spun si la ce pagina va aflati daca vreti. Ha ha ha. Va zic si care dintre voi e mai des folosit. Ha ha ha.

"A spune" se uita la "a zice" si silabiseste:

-Hai ca ne-am facut de ras. Ne cunoaste si ne respecta in mod egal. Iarta-ma frate. Pace?

-Sigur fratioare! Fecare are sonoritatea lui. Suntem frumosi si inseparabili.

-Hai la o inghetata, zice "a spune".

-Sa mergem, spune "a zice".

Intamplari ingeresti

Mi se intampla lucruri haioase... mai mult sau mai putin.

De obicei, in preajma Craciunului se difuzeaza filmele acelea cu persoane bune, care mor si se intorc sub forma de ingeri. Sau oameni care nu si-au indeplinit treburile pe pamant si sunt intorsi pentru a le rezolva.

Zilele acestea, asa ma simt si eu. De ce trebuie sa ti se intample ceva, sa iei masuri "drastice" cum ar fi demisia, pentru a ti se recunoaste "valoarea" sau calitatea de om bun?! Unii nu pot face fata situatiei, te cred dezertor, poate chiar las. Nu stiu ce inseamna sa lucrezi din pasiune, sa pui suflet in ceea ce faci. Cati dintre ei au aflat cum e sa fii model pentru copii? Cati dintre ei au fost iubiti de copii asa cum am fost eu? Foarte putini, poate niciunul. Da, la scoala ma simt utila. Formez oameni. Am cel putin doua eleve care ma cauta frecvent. Am amintiri frumoase si prietenii adevarate formate cu profii.

Cred ca sunt un inger ratacit... caruia nu i se desfileteaza capacul la sticla cu suc cand afara sunt 35 de grade... caruia i se dau sfaturi, el le asculta, dar stie oricum, foarte clar, care ii este drumul (stie, de exemplu, ca va ajunge sa lucreze la o universitate)... caruia ii este teama... care va creste ingeri (maxim doi)... care va zambi tot timpul... care se va ruga pentru oamenii cu rol important sau mai putin important in viata... care se impiedica, crede ca e un ordin, vreun semn, ceva de la Sefu' si atunci, uitandu-se spre cer sa ceara explicatii, cade.

Am inteles ca sunt un inger placut. Asta ma face atat de responsabila. Dar nu e greu! As vrea sa se ia aceasta "bunatate" ca raia.

Fire de iarba

Ma plimb. Imi tarasc picioarele printre firele de iarba. Roua ma gadila. Zambesc.

Ma las pe genunchi. Mangai firele de iarba. Aleg doua fire de iarba mari si frumoase. Le rup. Le lustruiesc. Pun doua gargarite la capatul fiecarui fir. Le transform in andrele.

Prind un fir de paianjen si tricotez. Imi fac ciorapi. Sunt atat de fini -aproximativ 6 den. :) Apoi, imi fac o rochita lunga, cu maneci largi. Adaug un sirag din ghinde si trifoi. Iau trei fire de iarba si impletesc un inel. Sa fie inelul de logodna asteptat. Unic, simplu, dar cu multa dragoste si sensibilitate si energie pozitiva.

Simt ca sunt asa de usoara. Ma inalt spre cer. Impart pupicei celor dragi ramasi pe Pamant. Pasarile imi tin companie. Canta si danseaza hore in jurul meu.

Mangai norii. Torc unul dintre nori. Pe cel mai alb, mai pur si mai pufos. Imi voi face o alta pereche de ciorapi, o alta rochie frumoasa. Am sa o vopsesc in culoarea petalelor de trandafiri.

Impletesc dragostea cu natura.

Lauda de sine

Toti am auzit despre porverbul: "Lauda de sine nu miroase a bine."

Nu stiu daca lauda de sine este legata de increderea in sine. Dar, am ntalnit oameni destepti, frumosi, cu realizari importante, care reactioneaza diferit. Unii nu vor sa recunoasca ce au realizat, nu spun ca sunt frumosi... altii, din contra, evidentiaza totul. Se lauda pana te obosesc. Ei, acest gen de oameni nu-mi plac. Un gram de modestie nu strica... daca etsi asa minunat, cu siguranta cineva va observa si te va lauda. E mai valoroasa lauda sub aceasta forma decat sa spui tu ca o moara stricata cat de excelent esti tu, ce carti ai citit, ce faci tu nu face nimeni, etc. E penibil. Nimeni nu e perfect.

Sa va dau un exemplu frumos de modestie.

O eleva de-a mea, nevazatoare - cu niste buze si o dantura de invidiat, deci toti avem calitati si defecte, asta-i clar - tot timpul zambitoare si extrem de pozitiva (bine, credinta ei este peste margini), este foarte citita pentru varsta ei.

Intr-o zi ii spun:

- Imi este rusine sa vorbesc cu tine. Esti atat de desteapta! Daca discutia noastra va intra pe un fagas ce nu-l cunosc?

La care, ea, razand cu pofta, imi spune:

- Doamna, sunteti modesta. Va cunosc si nu v-ati facut niciodata de ras. Stiti?! Ma gandeam ca, daca nu as fi avut acest handicap, as fi fost un copil normal, n-as mai fi stat sa citesc si sa ascult muzica atat de mult. Vedeti, acesta a fost norocul meu.

-Multumesc pentru inca o lectie de viata draga mea!

Oamenii care se lauda prea mult, in timp vor ramane singuri. Au o parere atat de buna despre ei, inca nu mai suporta prezenta unui om simplu langa ei.

E atat de trist. Credeti-ma. Am vazut si oameni din acesti plictisiti in prezenta unor oameni normali, cu o educatie medie.

Totul depinde asa mult de sansa. Poate unii ditre noi, gasesc de mici mentori care sa le arate drumul spre cultura, le spune ce si cum si cat ar trebui sa citeasca. Dar, sunt sigura ca nimeni nu le stie pe toate.

Ar fi minunat sa fim oameni cu bun simt, sa ii lasam pe altii sa ne aprecieze valoarea.

Cand eram profesoara de bologie, desenam la tabla. Diferite chestii. Nu sunt artist si nu-mi ieseau intotdeuana. Elevii imi spuneau: "Doamna, asta seamana cu .. nu stiu ce.." Zambeam si le ziceam: "ok... faceti voi mai bine. Eu, atat am reusit." Si se straduiau sa faca mai bine.

Cui nu i-ar placea sa stie sa faca totul? Sa cante, sa picteze, sa scrie, sa danseze... Ehh... E bine sa ii iubim pe cei din jur pentru ce au bun.

Vise peste vise

Vise...

Le astern pe hartie si le postez pretutindeni. Pe oglinda de la baie, pe usa frugiderului, pe monitor, pe sifonier.

Visele, ajunse pe suport de hartie, devin mai puternice. Prind contur. Au forme atat de frumoase.

Deschid frigiderul si aleg vise.

Sifonierul ma imbraca zilnic in vise... blande, colorate, zambitoare.

Monitorul imi ofera calatorii de vis. Cate vreau. Si visez sa ajung intr-o zi acolo unde azi doar vizualizez.

Vise implinite va doresc! Urmati-va visul... si credeti cu ardoare in el!

Ora de sport

Dupa amiaza torida de august. Capitala sufocanta. Intoarcere de la servici. Autobuz. Privesc pe geam si ma gandesc la vacanta. Observ oameni care merg pe bicicleta. Mi-e dor. Oare mai stiu sa pedalez? Cu siguranta da. Poate ma dezechilibrez la inceput, dar imi recapat increderea.

Ma intorc in timp, la orele de soprt din scoala generala. Vara ne scotea proful in curtea scolii. alergam, jucam handbal. Cel mai mult imi placea sa sar la capra. Imi amintesc cand stateam noi, elevii, capra si saream. Ce veselie. Ce nebunie. Cat raset si voie buna. Sunt dispusa sa incerc si acum.

Imi amintesc cu drag serile cand saream coarda pana nu mai aveam suflu. In fel si fel. Va amintiti? Intr-un picior, in doua, un picior in fata, apoi celalalt... ha ha ha. Saream si cantam:

"Oras Braila,

Oras frumos,

Te duci calare,

Te intorci pe jos."

Imi voi cumpara o coarda si ma voi antrena pentru plecarea la mare. Mi-as dori sa alerg pe plaja... dimineata si seara... si sa stau si sa citesc... si sa vorbesc cu marea, sa imi spuna secretele ei... si ce a mai facut de anul trecut pana acum...

Vreau sa-i scriu povesti si sa i le dedic si sa le spuna la randul ei altora... si sa-i faca fericiti, buni, frumosi, senini, minunati, credinciosi ei, marii.

...

Am ajuns... cobor din autobuz. Caldura ma izbeste in fata. Da, am sa-i scriu o poveste marii, si valului cel mic, si valului cel mare, si stancilor, si cerului care intalneste in departare marea.

Credeti ca se va bucura marea?!

Am sa alerg, am s-o ating gingas si pentru voi....