De urmat...

Nu te uita nici inainte, unde exista indoiala. Si nici inapoi, unde este regret!
Uita-te inauntrul tau si intreaba-te, nu daca este ceva din jur ce-ti doresti,
Ci daca nu cumva e ceva inauntru, ce inca nu ai descoperit! 

Quentin Grisp

dor de dragoste si de mers cu bicicleta

cu mine...

poveștile îmi îmbracă senin dimineața de sâmbătă... lectură și scriere cu mare bucurie și entuziasm la ceainăria Tabiet... oameni amabili... discuții...

oboseala mă face să greșesc de vreo două ori la pluralul unor substantive... 

acasă.... primesc un șoc de la viață... mi se face rău... greață și stare de leșin.... nu pot mânca... e 12 noaptea... și nu am mâncat nimic... ba da, o pară... 

plâng... și mă întreb: unde greșesc? de ce eu? joc rolul de victimă? nu... chiar sunt una... 

hey... oameni dragi... deși sunt o tipă rezistentă... și am dus mulți saci în spate... cu greutăți și problemele altora... am și eu SUFLET! Da, chiar așa... nu sunt robot... Îmi doresc să fiu respectată... iubită... apreciată... mai ales când chiar mă implic și salvez anumite situații... și sunt acolo când vă arde buza... și îmi împart timpul cu voi...

Iar când îmi promiți ceva... hey... tu,.. de ce e așa greu să te ții de cuvânt? Nu... problema nu este la mine... nu eu am suferit sechele în copilărie... ci tu... nu ești suficient de matur să îți ții o promisiune... pe care și un copil o respectă când își iubește părintele... 

istovită de chin... ce a pătruns până în măduva oaselor... mă clatin...

și mă întreb de ce eu?

de ce eu?

eu care am jucat cinstit și am așezat cărțile pe masă de la început... și am spus clar ce îmi doresc de la viață.... și mai ales că sunt o FEMEIE ROMANTICĂ... și că da.... mă bucur precum un copil... de gesturi mărunte... 

de ce eu?

de ce râzi de sensibilitatea și de inteligența mea? de ce lași oameni - buni sau răi (nu am dreptul să judec...) - să mă jignească? 

pedepse să primească de la Dumnezeu... nu de la mine... care îmi știu defectele și calitățile... 

până când trebuie să îndur? da... știu... până fac alegerile corecte... și mă prețuiesc la adevărata valoare... care, mai devreme sau mai târziu... crede-,mă... mi se recunoaște... de toți cei care încearcă să mă umilească... să mă mintă... să mă joace cum vor ei...

dacă tac... din bunul simț de a nu jigni... asta nu înseamnă că nu văd... că nu simt... :)

păcat... mare păcat când viața îți oferă raze de soare... energie... și tu îți bați joc... apărând pe cineva care m-a rănit... și tu știi asta foarte bine.... amice... 

Promit

Ursul păcălit de vulpe - Poveste modificată

Ursul păcălit de vulpe - Poveste modificată

- Trebuie să îmi recapăt renumele... mormăi ursul îngândurat. M-am săturat să tot mi se spună „ursul păcălit de vulpe”. Este ea șireată, dar am să îi vin de hac.

Acestea fiind spuse... ursul fără coadă... a pornit să se întâlnească în pădurea... cu vulpea.

-         Da ce de peste ai tu aici, mai cumătră! De unde-l ai?

-         Păi am pescuit... cum crezi că aș fi avut atât de mult... dacă nu munceam.

-         Nu îmi dai și mie, te rog doi pești... că tare îmi este foame. Ei... du-te și tu și bagă coada în baltă... Așa am făcut și eu... J

-         Bine... cumătră vulpe.

Ursul discutase cu un pescar renumit și îi promisese că îi aduce o sacoșă de mure în schimbul unui kilogram de pește proaspăt.

Schimbul a fost făcut exact când noaptea cobora peste pădure....

-         Mulțumesc omul înțelegător, grăi ursul. Și altă dată te servesc cu plăcere, pentru că m-ai scos din mare necaz.

-         Cu bucurie și altă dată, domnule urs.

Ursul se ospăta regește, când s-a trezit cu vulpea în vizuină.

-         Cum ai prins atâta pește?, întrebă invidioasă și furioasă vulpea.

-         Am băgat coada în baltă... și da... mi-au mâncat-o peștii... dar am dovada că tu ai furat peștele acelui om.

-         Daaaa? Cum... cum așaaa...?, se tîngui vulpea.

Ursul a scos iPhone-ul 6 și i-a arătat înregistrarea... Vulpea avea ochii mari și tremura din tot corpul...

-         Acum suntem chit?, mormăi ursul... privind cum vulpea își smulgea blana roșcată....

Așa că... e mai bine să fii cinstit... de la bun început.... 

Toamna .... de C.G.

Mergând încet spre școală,

Miruna a-ntâlnit o notă muzicală,

Ce i-a șoptit îndată:

-         Ești supărată sau îngândurată?

-         Doar puțin tristă.

-         De ce, dragă fetiță?

-         Pentru că plouă... și e frig...

 Păsările nu mai vin când le strig.

Vântul bate cu putere,

Albinele nu mai fac miere.

Ziua se scurtează,

Fluturii nu mai dansează.

-         Ai dreptate...

E-ntuneric la ora opt.

Dar strugurii s-au copt,

Merele și perele și-au găsit panerele,

Gutuile semețe, au invadat piețele.

Gospodinele pun murături,

Bunătățile se adună-n cămară,

De fructe nu te mai saturi.

S-a dus frumoasa vară.

Păsările spre țările calde pleacă,

Ursul și veverița nu au ce să facă,

Așa că... or să hiberneze

Și or să viseze,

Că vine primăvara

În toată țara.

-         Mi, nota mea preferată,

Ție îți place toamna?

Întrebă veselă Miruna.

-         Da. Iubesc anotimpurile toate,

Și culorile asortate,

Frigul și arșița,

Ninsoarea și burnița,

Soarele și vântul,

Copiii și jocul,

Soarta și norocul,

Tenisul, șotronul și acordeonul,

Poveștile și zânele, dar și cărțile.

Copacii, natura și râurile.

Chiar de-i toamna friguroasă,

Tot este miraculoasă.

Temeri...

cand esti mintita, sufli si in iaurt...

cand fosta lui... te bantuie... si scrie poezii in care te jigneste pentru a se linisti ea... este greu... dar nu imposibil sa lupti pentru a-ti fi bine...

cand nu ai un nume frecvent intalnit in media... cand nu apari in reviste, nu realizezi emisiuni de radio sau TV... este greu sa atragi parinti si copii care sa creada in puterea ta de a face lucruri frumoase... in capacitatea ta creativa.... :(

ma intreb: de ce? pana cand? ce ar trebui sa fac? tot ce am realizat, a fost cu multa munca... rugaminti... costuri... dar nu regret.

imi doresc sa ajung la sufletele copiilor.... sa creada in ei... in puterile si pasiunile lor... sa isi descopere drumul si sa il urmeze cu pasi mici... dar hotarati! 

mi-e teama ca nu voi reusi sa imi implinesc toate visurile... toate povestile... toate calatoriile... 

mi-e teama ca invidia imi rapeste prietenii...

mi-e teama ca nu mai timp pentru familia pe care o VISEZ...