duminică, octombrie 5

cu mine...

poveștile îmi îmbracă senin dimineața de sâmbătă... lectură și scriere cu mare bucurie și entuziasm la ceainăria Tabiet... oameni amabili... discuții...
oboseala mă face să greșesc de vreo două ori la pluralul unor substantive... 
acasă.... primesc un șoc de la viață... mi se face rău... greață și stare de leșin.... nu pot mânca... e 12 noaptea... și nu am mâncat nimic... ba da, o pară... 
plâng... și mă întreb: unde greșesc? de ce eu? joc rolul de victimă? nu... chiar sunt una... 
hey... oameni dragi... deși sunt o tipă rezistentă... și am dus mulți saci în spate... cu greutăți și problemele altora... am și eu SUFLET! Da, chiar așa... nu sunt robot... Îmi doresc să fiu respectată... iubită... apreciată... mai ales când chiar mă implic și salvez anumite situații... și sunt acolo când vă arde buza... și îmi împart timpul cu voi...
Iar când îmi promiți ceva... hey... tu,.. de ce e așa greu să te ții de cuvânt? Nu... problema nu este la mine... nu eu am suferit sechele în copilărie... ci tu... nu ești suficient de matur să îți ții o promisiune... pe care și un copil o respectă când își iubește părintele... 
istovită de chin... ce a pătruns până în măduva oaselor... mă clatin...
și mă întreb de ce eu?
de ce eu?
eu care am jucat cinstit și am așezat cărțile pe masă de la început... și am spus clar ce îmi doresc de la viață.... și mai ales că sunt o FEMEIE ROMANTICĂ... și că da.... mă bucur precum un copil... de gesturi mărunte... 
de ce eu?
de ce râzi de sensibilitatea și de inteligența mea? de ce lași oameni - buni sau răi (nu am dreptul să judec...) - să mă jignească? 
pedepse să primească de la Dumnezeu... nu de la mine... care îmi știu defectele și calitățile... 
până când trebuie să îndur? da... știu... până fac alegerile corecte... și mă prețuiesc la adevărata valoare... care, mai devreme sau mai târziu... crede-,mă... mi se recunoaște... de toți cei care încearcă să mă umilească... să mă mintă... să mă joace cum vor ei...
dacă tac... din bunul simț de a nu jigni... asta nu înseamnă că nu văd... că nu simt... :)
păcat... mare păcat când viața îți oferă raze de soare... energie... și tu îți bați joc... apărând pe cineva care m-a rănit... și tu știi asta foarte bine.... amice... 

2 comentarii:

Anonim spunea...

...

http://www.youtube.com/watch?v=025E2kkq0NQ

DOAR NOI spunea...

@ Anonim:

:) Multumesc... oricat ar fi de greu... iti multumesc...