Nono de Renata Carageani

Nono....tot auzisem despre aceasta carte... chiar ca scriitoarea ar fi plagiat.... (cu toate ca, nu-mi amintesc ce scriitor clasic a spus ca, despre aceasi idee, dar in forme diferite au scris multi - chiar ma amuzam azi, descoperind o poezie despre o buburuza care isi picteaza buline, eu avand poveste despre o buburuza ale carei buline sunt pictate de un baietel.... eu am scris-o prima. ce sa fac acum? sa urlu ca am fost plagiata? sa fim seriosi! cu toate ca, eu incerc sa citesc mult si sa aduc idei noi in povesti... in tot ce scriu...).

Editura All.
Eu am primit-o de la Anda... multumesc din suflet. 

Nono, un ursulet de plus abandonat la gunoi, dupa ce stapana - numita general Asta - divorteaza.  Pleaca in calatorie... dezamagit, speriat, trist si cunoaste diferite animale care poarta numele unor evenimente din viata... Intamplare... de exemplu. Autoarea abordeaza teme  despre prietenie, despre lux, despre viata de familie (stapana a doua pisici siameze omorata de ginerele sau; Asta care divorteaza pentru ca sotul nu suporta animalele), despre ingeri (Nono ii scrie o scrisoare ingerului de hartie facut de Asta pentru a-l pune in varful bradului de Craciun), despre vise...

Sincer, ma asteaptam la mai mult...

Ori am avut o stare foarte proasta... si cartea nu m-a atras (asa cum speram) ori povestea nu este de speciala. Acum... se poarta subiectul ursuletul de plus care vorbeste.Vezi filmul "TED".

Azi

O poveste mi-a facut ziua frumoasa si mi-a dat puteri. Mi-am dorit sa scriu... ideile abunda in mintea mea... degetele sunt dornice de scris, insa sufletul meu lancezese intre viata si moarte.

Am facut curatenie.... am spalat... am stropit curtea... 

Plec spre muzeul taranului roman. Amintiri... 

Ma intalnesc cu o prietena sosita de la New York, din vacanta. Mi-a adus un semn de carte pentru colectie.

mergem pe jos pana la Unirii.... traversam Cismigiul... zeci de amintiri ies de prin sertare...

Telefon...

- Nu te supara pe mine, dar nu pot veni cu tine...

- Nu ma supar... 

Sufletul meu plange... Lacrimile se incapataneaza sa curga... Imi suna in urechi.... "ce ai mai facut cu viata ta? ce decizie ai luat?" Uneori am impresia ca oamenii imi cobesc... ca imi stiu viata mai bine decat mine....

De asta imi doresc sa ma  izolez de oameni... sa nu mai discut cu nimeni.. sa dorm si sa dispar peste mari si tari sau in mormant.... pe veci... :(

Există Dumnezeu de Octavian Paler

 

Un bărbat a mers la frizer să se tundă.
În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus:
"Nu cred că Dumnezeu există."
"De ce spui asta?" a întrebat clientul.
"Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri."
Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus:
"Ştii ceva? Frizerii nu există!"
"Cum poţi spune asta?" a întrebat frizerul nedumerit. "Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!"
"Nu e aşa!" a spus clientul. "Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară."
"Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine."
"Exact!" a spus clientul plin de încântare."Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume."

DRAGI PRIETENI.....

FITI ALATURI DE INGERASUL NOSTRU MIC....SI AJUTATI-NE SA STRANGEM SUMA NECESARA PENTRU OPERATIA IN ISRAEL....

CONT IN LEI:RO65BPOS20207702042RON01

 NUME TITULAR:LUPSESCU FLORINA 

Cadou de nuntă

O bună prietenă se căsătoreşte.

I-am scris o poveste personalizată....

Redau aici un fragment. Vă place?

Când totul s-a liniştit, GINA, însoţită de Alex, şi-a continuat călătoria.

A ajuns aici, acum, pentru că aşa au decurs lucrurile, pe drumurile astea a păşit. Cine a îndrumat-o? Viaţa… sau teama… sau intuiţia sau dragostea… sau dorul… sau poate curiozitatea de a-l cunoaşte pe Alex.

Cine este GINA azi? Cine ar fi vrut să fie? Este unde şi-a dorit? Este o femeie de 33 ani, vârsta frumuseţii reprezentate în multe forme şi culori.

Sufletul ei creşte luminos, iar frumuseţea se intensifică de la interior spre exterior. Poveştile din ea dospesc pe zi ce trece, prind formă de fulg, zbor, încredere. Ştie că se află la locul potrivit. Fiecare om întâlnit a ajutat-o să crească puţin câte puţin, dar armonios, discret.

Pentru Alex, GINA este precum o rugă ascultată de îngeri, este o rafală de vânt într-o zi caniculară, un zâmbet în mijlocul unei furtuni, este linişte şi balsam pentru suflet, este o nestemată. Rar se găseşte o astfel de soţie.

“TE IUBESC ŞI TE VOI IUBI MEREU, soarele dimineţilor mele”, i-a şoptit Alex.

Iar GINA, i-a scris cu raze de soare… pe nisipul fierbinte:

“Eşti în atriul meu drept,

Şi te păstrez acolo.

Poate să fie cutremur,

Poate să fie potop,

Nu îţi voi da drumul.

Unde să pleci?

Cine va avea grijă de tine?

Cine îţi va spune să îţi pui fularul

Sau să îţi legi şireturile?

Cine mă învaţă să merg pe bicicletă?

Când mergem la Praga?

Du-te liniştit la odihnă,

Voi veghea şi în astă noapte

Să îţi fie somnul calm şi visele plăcute.”

CASĂ DE PIATRĂ ŞI FERICIRE DEPLINĂ. ZÂMBETE ŞI BUCURII, ÎMPLINIRI ŞI MINUNI.

O oră de poveste şi o mână de ajutor - Mulţumesc în numele copiilor

O ora de poveste 

Copiii internati in spitalul Fundeni au nevoie de ajutorul nostru, iar de aceasta data nu ne referim doar la carti, jocuri si jucarii, ci la lucruri vitale - MEDICAMENTE. Aceasta este o lista cu medicamentele necesare. Puteti sa ne ajutati ori donand medicamentele din aceasta lista ori cu bani direct in contul fundatiei "Asociaţia Speranţă pentru Tine" 

Cont: RO84 BRMA 0509 0263 5900 0000
Banca Românească
Cod Fiscal 25574408

MEDICAMENTE NECESARE SECTIEI DE PEDIATRIE – FUNDENI

by O ora de poveste on Monday, August 13, 2012 at 11:46am ·

• Albumina umana      - 220 RON / flacon 50 ml
• Nurofen – sirop        - 15 ron
• Paracetamol  - 7 RON
• Pracetamol sinus – 8 RON
• Claritine -  sirop 
• Adrenostazin – fiole
• Algocalmin – fiole
• Algocalmin – tablete
• Unguent hemostatic
• Solu-medrol 250mg
• Ibalgin – sirop
• Calpol   - 15 RON
• Calpol suspensie pentru sugari si copil mic – 15 RON
• Calciu lactic
• Calciu carbonic
• Smecta
• Metoclopramid picaturi
• Peritol – sirop
• Liv 52 
• Prednison
• Dexametashona
• Calciu gluconic
• Clorura de sodiu 58,5 %

Cele mai cautate …. Unele nu se gasesc … Altele sunt foarte scumpe  

1. Albumina umana 20 %   - 220 RON
2. Viusid        
3. Oncoxin – 180 RON
4. Dexamethasone – comprimate
5. Purinethol -= 40 RON
6. Vincristine
7. Metrotexat
8. Cell Cept 250 mg/500mg  - 500 RON

Puţin cu mine

Luni, primesc un sms. "sunt în Bucureşti dacă vrei cartea". Ştiam că urma să vină Tudor (VEZI BLOGUL LUI ) să-mi dea volumul în care a publicat. Îi răspund: "credeam că plăcerea este a ta, dar spune-mi la ce oră şi unde îţi e uşor să ne vedem". Primesc mesaj... "sunt cu copilul şi ne putem vedem seara. cartea nu este  a mea". :)) Atunci îmi amintesc că rămăsese ca o prietenă să-mi aducă o carte "ştiinţifică" pe care urma să o xeroxez.

La întâlnire, îi duc copilului o carte "Tolba cu poveşti".

- Mulţumim... să ştii că noi îţi citim poveştile în MEKI. Suntem abonaţi. Ne plac. 

- Mulţumesc. Oamenii de la MEKI sunt minunaţi, într-adevăr.

...

Ieri cât am lăsat cartea la xeroxat, am citit în Cişmigiu şi am privit oameni. Un bătrân a cântat la fluier. Mă întrebam ce greutăţi o fi avut în viaţa lui (că tot îmi spunea azi un domn că nu am avut suficiente greutăţi; nimeni din cei care îmi citesc blogul nu mă cunosc cu adevărat; chiar dacă povestesc destul de mult despre mine, credeţi-mă că e doar de suprafaţă; e uşor să dai sfaturi... şi să spui "eu fac, ăla poate... ", însă fiecare dintre noi e unic, cu propria lui copilărie, personalitate, viaţă; chiar dacă nu voi avea normă întreagă anul acesta - nu e prima dată când mi se întâmplă - nu voi muri de foame... nu de alta, dar mănânc foarte puţin şi sunt obişnuită cu posturile...; nu sunt intrigată că nu voi avea bani, ci că nu-mi exercit meseria pe care o ador).

....

De dimineaţă, m-a sunat secretara de la liceu că am trei elevi cu situaţia neîncheiatî şi să mă duc să-i ascult. Uff... pe căldura asta, când îmi plănuisem să dorm şi să citesc toată ziua.

- Doamna, sărut mâna, noi v-am stricat ziua. Ne iertţi?

- Da, vă iert... însă vă era mai bine dacă veneaţi la şcoală...

- Nu putem să semnăm şi să plecăm?

- Nu puteţi... din păcate se face comisie... nu sunteţi notţi numai de mine...

...

După ce am terminat... am privit cu lacrimi în ochi liceul. Copii destepţi, dar mai ales cu bun simţ ca aici, nu voi mai găsi prea curând... 

Asta e viaţa... Una caldă, zece reci.. :(

...

Pe seară am primit un mail...

"Draga Claudia,

as vrea doua exemplare din Tolba cu povesti. As prefera sa le trimiti prin posta, sa platesc ramburs!

Te imbratisez si sper sa depasesti cu bine perioada prin care treci!A." 

... am trimis cărţile... şi iac-aşa mai fac un ban cinstit, că tot le e frică unora că voi cerşi...

Mulţumesc tuturor care îmi doresc binele... 

Sunt anesteziată... plâng în pernă noaptea... zâmbesc celor care mă întâlnesc. Aici scriu ca să mă eliberez... şi nu-mi scriu chiar toată suferinţa în cele mai mici detalii.

Cine este sensibil sau foarte sfătos... este rugat să nu comenteze... (MULŢUMESC!)