O poveste mi-a facut ziua frumoasa si mi-a dat puteri. Mi-am dorit sa scriu... ideile abunda in mintea mea... degetele sunt dornice de scris, insa sufletul meu lancezese intre viata si moarte.
Am facut curatenie.... am spalat... am stropit curtea...
Plec spre muzeul taranului roman. Amintiri...
Ma intalnesc cu o prietena sosita de la New York, din vacanta. Mi-a adus un semn de carte pentru colectie.
mergem pe jos pana la Unirii.... traversam Cismigiul... zeci de amintiri ies de prin sertare...
Telefon...
- Nu te supara pe mine, dar nu pot veni cu tine...
- Nu ma supar...
Sufletul meu plange... Lacrimile se incapataneaza sa curga... Imi suna in urechi.... "ce ai mai facut cu viata ta? ce decizie ai luat?" Uneori am impresia ca oamenii imi cobesc... ca imi stiu viata mai bine decat mine....
De asta imi doresc sa ma izolez de oameni... sa nu mai discut cu nimeni.. sa dorm si sa dispar peste mari si tari sau in mormant.... pe veci... :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu