zi de decembrie... si ninge!

rautatile aruncate in eter seara trecuta, m-au obosit. imi pare rau, dar rautatile lor acumulate intr-un an de zile, m-au prins pe picior gresit si am rabufnit. e valabila chestia: ce tie nu-ti place altuia nu face...
doream sa finalizez o carte "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. ultimele pagini m-au tinut pe jar... la 1.30 am inchis cartea, fericita. mi-a placut. frumusete, dragoste, prietenie, influenta, arta, religie - fiind scris Tatal nostru - crima...

cortina noptii se ridica. ceasul suna si imi strica visele. il opresc si ma intorc sa reiau visul. fir-ar sa fie, nu mai visasem de mult... ma postez acolo unde mi s-a intrerupt visul. ceasul suna din nou. nu, asa ceva nu este admis!
ma trezesc. este tarziu. arunc un ochi pe planificari sa vad ce trebuie sa predau, beau o gura de cafea, ma imbrac rapid... si pe aici ti-e drumul...

la scoala e frig... si as vrea sa dorm. un coleg imi spune: "asa iti trebuie daca vii la scoala cu noaptea in cap. trebuia sa stai acasa, te acopeream eu." zambesc!

finalizez orele... ninge ca in povesti... privesc stelutele de nea ce mi se astern zglobii in palma, pe fular, pe maneca paltonului. las felicitari la cutia postala. pornesc in cautare de cadouri. un Mos Craciun canta de zor: Ho ho ho, Merry Christmas. zambesc! e tare haios...

cu pasi grabiti, strabat strazile orasului gri si mizer, spre casa mea calduroasa, vesela si primitoare, gatita de sarbatoare!

seara cu vesti minunate, zambete si voie buna!

ganduri, drumuri, vise...

parcug drumuri si gandurile se impletesc, se incaiera, se linistesc, in functie de personajele care au legatura directa cu ele. eu imi pastrez neutralitatea. stau pe margine si le privesc. "trebuie sa invat ceva din fiecare gand, din fiecare intamplare!" concluzionez privind multimea gandurilor ce joaca o piesa de teatru in fata mea.
in ultimele saptamani, am descoperit ca am o intuitie extraordinara, si este imperios necesar sa o ascult. am decis: de azi, punct, si de la capat. aceeasi DoarEu, dar care se iubeste mai mult, si munceste pentru visele ei, cu atentie, spor si daruire.

pasii ma poarta spre facultatea de teologie. caut in jurul meu credinta, bunatatea, zambetul. suntem in prag de sarbatoare. acesti oameni vor fi preoti. privesc insistent! stiu ca nu este frumos si ma potolesc! rezolv ce am de rezolvat si plec. vis-a-vis este o biserica: Sf. Ecaterina, unde studentii isi dau anumite examene, unde se desfasoara vecernia pentru ei. "daca tot sunt aici, intru pentru cateva clipe!" este o biserica luminoasa.... sufletul isi gaseste un alt ritm... pasnic si rabdator. tresalta bucuros, deci e semn ca-mi pot continua drumul.

plec spre scoala. mama unui elev ma observa si incepe o discutie luuuuuuuuuungaaaaaa. primul pas in incinta scolii, bodyguard-ul sare cu "reclamatiile : "elevii dvs. bla bla bla..." "stop... stiu! multumesc!" a inceput cerseala de note... plansetele bunicilor si parintilor... interesul pentru lor scoala. o bunica imi cere cu lacrimi in ochi, sa-i trec nepotul, asa..."cadou" pentru dansa. "doamna imi pare rau, dar nu pot face acest gest caritabil".

seara coboara discret. oboseala se asterne peste chipul oamenilor. afara ninge- ploua, o vreme de lenevit si ascultat colinde, cu o cana de vin fiert cu scortisoara si o pilota pufoasa pe umeri. ceata imi invaluie sufletul, care pare o perla sidefie. este perfecta, bine slefuita. o privesc si-mi place ce vad!

in autobuz e cald si bine. nasul se dezmorteste si-mi cere elegant o batista. degetele se incalzesc si ies fericite din manusi. cartea din geanta ciocane usor, dorind sa fie mangaiata. da... imediat! si... ma cufund in lectura. mi-e bine acum!

seara de basm... colinde... clopotei... miros de cetina... cadouri... vise desenate... vise implinite in curand... oameni dragi sufletului meu! zambete si imbratisari calduroase si prietenoase cu mare drag va ofer! primiti-le, caci ati fost minunati, si m-ati rabdat cu bune si cu rele, cu frumos si urat, cu zambete si lacrimi. VA MULTUMESC!

stafeta

intr-o zi de iarna, in preajma venirii sarbatorilor si in asteptarea emotionanta a Mosului Craciun, am primit o stafeta. (mereu mi-a placut sa preiau stafeta cat eram in scoala; fie la orele de sport, fie cand am preluat "functii de conducere" - ce pompos suna - de exemplu: loctiitor de sef de unitate; functii de pionier, deh). stafeta e primita de aici.


Când eraţi mici:

1. Ce răspundeaţi la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?

Invatatoare (cand eram intrebata de ce? raspundeam: sa trag baietii de perciuni. nu am facut asta pana azi. :)) ) sau profesoara. am si devenit, dar nu de limba si literatura romana cum imi doream.

2. Care erau desenele animate preferate?

Nu prea aveam de ales... asa ca ramaneam la Mihaela.

3. Care a fost cea mai frumoasă zi de naştere sărbătorită şi de ce?

In clasa I am avut invitati toti colegii....

4. Ce jocuri preferate aveaţi?

Piticot.

5. Ce vă doreaţi să faceţi neapărat şi încă nu aţi reuşit?

Sa desenez.

6. Care a fost prima pasiune sportivă şi nu numai?

Volei, si am practicat. Am fost pasionata si de badminton.

7. Care a fost primul cântăreţ/grup muzical preferat?

Ioan Luchian Mihalea si grupul sau - nu imi amintesc cum se numea.


8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Moş Crăciun, Nicolae?

Mereu ceream jucarii si apoi carti. Insa, cel mai frumos cadou a fost o pereche de botosi de casa, din blanita alba, cu cap de iepuras. Cand i-am atins, au inceput sa se miste, iar eu, fricoasa din fire i-am cerut mamei sa verifice daca sunt vii. :)

Predau ştafeta mai departe:

Tudor
Cora
Diana

poze de la Casa Florian

copii frumosi, emotionati, talentati si bucurosi de cadouri. cred ca acei copii care au tot ce le este necesar nu stiu sa se mai bucure de o jucarie daruita de Mos Craciun.

copiii mari au fost si mai emotionati, dar si extrem de multumiti ca au adus fericirea in sufletele acestor copii.

daca ii puteti ajuta, nu-i ocoliti... pe ei sau pe alti copii isteti, dar care s-au nascut intr-o zi fara soare sau pe o strada cu mult noroi.

:)

cadoul potrivit pentru perioada sarbatorilor ce se apropie

vreau sa fiu de folos... poate din cei care citesc blogul sunt tentati de un astfellde obiect de arta pe care il poate darui cu dragoste si spre folos. datele le-am primit pe mail de la o prietena.

"Doamne ajuta,

Daca aveti in intentie sa faceti cuiva un dar de suflet si cu totul impresionant, ati putea sa-i oferiti o icoana pictata. Munca, migala si sufletul pe care un pictor le pune in slujba pictarii icoanei, ies la iveala usor.

Va invit sa vedeti atasat cateva imagini ale icoaneler pictate pe lemn de sotia mea, Antonela si, daca va vor convinge, va rugam sa nu ezitati a ne contacta pentru a lasa o comanda. Icoanele sunt pictate pe lemn, esenta tare de tei, culorile tempera si pigmentii sunt de cea mai buna calitate. Icoanele sunt protejate de vernis si pot fi innobilate cu foita de aur. Reprezentarile pot fi cele clasice, de exemplu icoana Maica Domnului cu Pruncul, insa executia va fi una de exceptie. Iar daca persoana careia ii faceti darul poarta nume de sfant, atunci nu ezitati sa-i faceti o surpriza daruindu-i o icoana cu protectorul sau protectoarea sa.

Observatie: Imaginile atasate nu sunt prelucrate electronic, ci sunt luate direct din atelierul de lucru.

Cu stima,

Antonela & Daniel Ilie

Tel.: 0766.432.724

E-mail: evzrom@yahoo.com"

scriitorii de azi...

am sa va marturisesc motivul pentru care nu vreau sa scriu pentru oameni mari. acestia sunt scriitorii promovati azi. asa se sustin ei unii pe altii si se dau mari critici literari. de Andrei Ruse am fost jignita destul de urat.... :) am realizat ce fel de om este si l-am lasat in plata Domnului, cu mandria si bucuria lui ca este un scriitor publicat. critica literara .

apoi, niciodata n-am sa pot folosi un astfel de limbaj daca voi ajunge sa scriu romane si poezii. oare asta se cauta azi? nu-mi vine sa cred! noul roman .

nu cred ca e cazul sa va urez lecturi placute! oricum, decizia este a voastra!

alt mail cu emotii si incurajari

"Ce zic ceilalti despre tine nu te defineste ca om si scriitor. Tu esti tu! Tu decizi cine esti, ce decizii iei si cum vrei sa fii. Lasa lumea, lasa ce zic ceilalti, lasa-le nemultumirile si vezi ce poti sa faci tu in conditiile actuale!

Esti o luptatoare, o scriitoare talentata, nu un catelus plouat care cerseste o farama de bucurie. Asta nu e Claudia mea! Tiza mea!
Vreau sa vad scriitoarea sensibila, dar plina de putere pe care am urmarit-o pana la J. la curs in prima seara cand ne-am cunoscut!

Te iubesc si stiu ca tu poti sa calci peste depresia asta de doi bani! Esti mai puternica decat ea!"
te pup,
Clau