o seara...

totul a inceput cu: o dimineata somnoroasa... o cafea... o scriere pe blog... o serie de mesaje... o infatisare noua... o intalnire cu o colega de facultate... o atentie din vacanta ei in Cipru (semne de carte pentru colectie)... o bila lenesa... o pofta (nestisfacuta) de kurtos... o lectura in autobuz... o surpriza placuta la verificarea postei electronice... o speranta... o melodie... o mentosana...

viata e poveste

viata este o poveste in care trebuie sa crezi. dacă te-ai vedea aşa cum te vede Dumnezeu, ai zâmbi foarte mult. aşa că zâmbeşte!
ai grija ce iti doresti caci se poate indeplini, si sa nu te prinda pe picior gresit, sa te impiedici si sa cazi!
o zi cu ganduri bune si spor in toate!

despre iubire...

de o saptamana invat de la niste pusti de clasa a V-a ce inseamna prietenia adevarata... si iubirea.

ea, si-a pierdut intr-o seara bentinta, intr-un morman de frunze. el o ajuta sa o descopere. trec pe langa ei, imi ies in intampinare si-mi povestesc. ii mangai putin - sunt frumosi, si puri si zambitori.
el, protector, o intreaba:
- Alice, cat costa?
ea ii raspunde.
- iti cumpar maine alta. acum, hai acasa. oricum era intuneric.
o prinde usor pe dupa umeri... si pasesc unul langa altul. zambesc si le urez pofta buna.

azi, la ora de educatie pentru sanatate, aveau de facut o compunere pornind de la anumite cuvinte. desi aveau note, au insistat sa citeasca fiecare. el scrisese despre ea - in timpul acesta ea il privea zambind; ea a scris despre el, iar privirea lui merita imortalizata.

eu... o romantica incurabila... eram fericita pentru ei... pentru iubirea lor atat de curata si sincera. astea sunt cele mai frumoase!

mi-am aminitit cum, fiind prin casa a VI-a, un coleg ce ma simpatiza si nu stia cum sa-mi intre in graţii, imi facea plansele pentru desen (da, eram si sunt antitalent; acum, de bine de rau, mai desenez frunze, celule si euglene... ha ha ha). originala declaratie de dragoste, nu?

e atat de bine sa fii mic si fara minte! :))

zgomot

Zumzetul tantarului ma asurzeste. Imi acopar capul cu plapuma, dar nimic. taraitul ascutit, puternic, inalt, mi-a patruns in timpanele ce vibeaza ca o toba. Ajung in visele cele mai cumplite, cu temeri si greseli ce nu-mi pot fi iertate. Tresar, strang puternic din pleoape, imi incolacesc bratele in juru-mi. imi par atat de fragila, atat de slaba, incat le dau dreptate celor care-mi spun ca pot lovi si in vis cu oasele genunchilor mei.

Pe acelea meleaguri se aude Balada fur Elise de Bethoven. Imi place. Fiecare sunet, nota muzicala ia locul globulelor albe din sange. Capat imunitate la rautate si ganduri pesimiste. Inima-mi tresalta si zambetul este readus pe chipu-mi livid si trist, acaparat de teama pana acum cateva clipe. Acum, aud doar zgomotul sistolic si diastolic al inimii. Ritmul e normal. Rasuflu usurata.

Ma trezesc intr-un sunet sinistru de sirene de salvare. Deschid ochii brusc, corpul mi se arcuieste si din trei pasi sunt la fereastra. Oare e pentru mine? salvarea mea de temeri si frici? Nicidecum. Eu sunt in regula, nu am motive pentru care sa ma tem.

Sirenele se pierd in zarea rosiatica marcata de un soare rotund, vesel si optimist.

valuri

Zi involburata se anunta. clipele se grabesc sa se grupeze in minute. Se imping, ametite, mai mai sa-si rupa firele din care sunt tesute. Ce, nu stiati ca ele, clipele, sunt realizate din fire subtiri de matase? Ei bine, aflati acum. Clipele magice sunt aurii, stralucitoare, sunt rafinate si silfide. Clipele in care o privire de-a lui ti se pare eterna, de neuitat, ca nimeni nu te-a privit astfel nicicand sunt argintii, ca acele de siliciu din structura unor protozoare. Clipele in care astepti un semn de viata de la el sau vestea ca testul de sarcina este pozitiv sau ca ai fost admis la facultate, sunt alungite si au culoare cameleonica. Nu le prea indrageste nimeni. Aduc multa tensiune.

Minutele, arogante si cochete se grabesc sa miste acele ceasornicului. Nu inteleg ce atata graba. Oare ele nu se gandesc ca imbatranesc si ele?

In fine, minutele se strang la o sueta despre dragoste si viata si necazuri si dezamagiri si asa trec orele.

Ea, fata zambitoare, dilata timpul. Are o putere angelica, iar atunci cand intalneste oameni care-i plac, care stiu sa-i mentina zambetul pe chip, roaga timpul sa stea putin in loc sa-i priveasca. E atat de minunat cand este rasfatata, si sustinuta in nebuniile ei jucause. Timpul e un crai cu ochi verzi, care iubeste jocul acestei fetei. Stie ca merita sa fie fericita. Are incredere in ea, caci ii cunoaste de atatia ani capacitatea de a darui bucurii in juru-i.

Timpul jongleaza cu anotimpurile. Acum, craiului i s-a facut dor de primavara si a rechemat-o la o vizita de cateva saptamani bune. Cu mic, cu mare, oamenii se bucura de timp, dar mai ales de vreme, caci vremurile sunt aceleasi de fapt.

Clipele nu mai au rabdare, minutele isi pierd eleganta, orele sunt ciufulite si se formeaza valuri de timp franjurate care spala vise si dorinte si momente de bucurie si trairi emotionante si nasteri si morti….

caruselul

visele, nerabdarea, fericirea, teama... toate roiesc in jurul meu. am ametit. ma opresc si inchid ochii, asteptand sa imi recapat echilibrul. zambesc, amintindu-mi de caruselul muzical pe care mi-l doream acum ceva ani.
...
povestile ma reprezinta acum in proportie de 40%. imi doresc sa fie publicate o parte din ele - desi nu depinde numai de mine. mi-e ciuda ca intalnesc oameni care fac promisiuni desarte, apoi uita sa iti mai raspunda. iar eu, credula, sunt ca un copil - sau mai rau - care isi asteapta cuminte acadeaua sau jucaria.
iubirea este si ea pe undeva prin juru-mi si asteapta sa o iau in serios. da, pentru ca totul depinde de mine. e nevoie sa fiu serioasa, sa tratez totul cu seriozitate. o voi imbratisa azi si sper sa ma placa de aceasta data pe veci.
cartile carora le-am promis ca le voi citi, tresalta voioase in preajma, dorind care mai de care sa fie aleasa prima. am decis. acum lecturez "Zilele si noptile unui student intarziat" de Gib I. Mihaescu.
...
caruselul se aude. e aici. visele se implinesc cand crezi cu tot sufletul in ele, cand nu le doresti pentru tine din ambitie si din mandrie (asta am aflat ieri dintr-o carte de teologie).

:)

si daca vei fi bun, toate bunatatile din lume iti sunt date tie...

pentru a aprecia frumosul, ti-e dat sa cunosti uratul des si sub diferite forme...

dar daca nu trandavesti, nu te lasi doborat de rau si lupti impotriva lui, avand parteneri ingerii, vei reusi sa te bucuri de bogatia sufletului si sa traiesti din plin fericirea...

oamenii sunt amestecati, precum graul cu pleava cand este secerat. exista oameni minunati, exista barbati care stiu sa iubeasca si sa-si ofere sufletul pentru a intemeia o familie de poveste... exista oameni invidiosi, dar exista si oameni care te sustin si se bucura pentru reusitele tale, mai mari sau mai mici...

toate sunt date de la Dumnezeu.... chiar si necazurile, sau mai ales necazurile, care au rostul de a te intoarce la credinta si de te face mai puternic, mai bun, mai curat, mai senin...