de o saptamana invat de la niste pusti de clasa a V-a ce inseamna prietenia adevarata... si iubirea.
ea, si-a pierdut intr-o seara bentinta, intr-un morman de frunze. el o ajuta sa o descopere. trec pe langa ei, imi ies in intampinare si-mi povestesc. ii mangai putin - sunt frumosi, si puri si zambitori.
el, protector, o intreaba:
- Alice, cat costa?
ea ii raspunde.
- iti cumpar maine alta. acum, hai acasa. oricum era intuneric.
o prinde usor pe dupa umeri... si pasesc unul langa altul. zambesc si le urez pofta buna.
azi, la ora de educatie pentru sanatate, aveau de facut o compunere pornind de la anumite cuvinte. desi aveau note, au insistat sa citeasca fiecare. el scrisese despre ea - in timpul acesta ea il privea zambind; ea a scris despre el, iar privirea lui merita imortalizata.
eu... o romantica incurabila... eram fericita pentru ei... pentru iubirea lor atat de curata si sincera. astea sunt cele mai frumoase!
mi-am aminitit cum, fiind prin casa a VI-a, un coleg ce ma simpatiza si nu stia cum sa-mi intre in graţii, imi facea plansele pentru desen (da, eram si sunt antitalent; acum, de bine de rau, mai desenez frunze, celule si euglene... ha ha ha). originala declaratie de dragoste, nu?
e atat de bine sa fii mic si fara minte! :))
ea, si-a pierdut intr-o seara bentinta, intr-un morman de frunze. el o ajuta sa o descopere. trec pe langa ei, imi ies in intampinare si-mi povestesc. ii mangai putin - sunt frumosi, si puri si zambitori.
el, protector, o intreaba:
- Alice, cat costa?
ea ii raspunde.
- iti cumpar maine alta. acum, hai acasa. oricum era intuneric.
o prinde usor pe dupa umeri... si pasesc unul langa altul. zambesc si le urez pofta buna.
azi, la ora de educatie pentru sanatate, aveau de facut o compunere pornind de la anumite cuvinte. desi aveau note, au insistat sa citeasca fiecare. el scrisese despre ea - in timpul acesta ea il privea zambind; ea a scris despre el, iar privirea lui merita imortalizata.
eu... o romantica incurabila... eram fericita pentru ei... pentru iubirea lor atat de curata si sincera. astea sunt cele mai frumoase!
mi-am aminitit cum, fiind prin casa a VI-a, un coleg ce ma simpatiza si nu stia cum sa-mi intre in graţii, imi facea plansele pentru desen (da, eram si sunt antitalent; acum, de bine de rau, mai desenez frunze, celule si euglene... ha ha ha). originala declaratie de dragoste, nu?
e atat de bine sa fii mic si fara minte! :))
8 comentarii:
frumos..ce pacat ca eu inainte de a da la arte, am facut gimnastica la liceu de fete si nu am avut baieti:) am sarit peste capitolul acesta...de aceea am ramas un copil:) inca imi caut copilaria. sper sa ajung sa vad cum e adolescenta:)
@Karina:
Si eu sunt un copil care isi doreste sa aibe copii pentru a se putea juca in voie. :)
O copilarie si o adolescenta minunate iti doresc!
copii mei au trecut de adolescenta:) sunt tineri, m-au lasat in urma, au avut o viteza mai mare:)
@Karina:
:)
minunat...
am citit si mi-am adus aminte de clasa I si baiatul care mi-a daruit o culegere de exercitii la matematica ca sa-mi spuna ca vrea sa fim prieteni :))). ce frumos era pe atunci :)
@Oana:
Daaa.... frumos, sincer, curat... si de neuitat! Am inteles in aceste zile, ca am fost norocoasa ca am fost iubita atunci, la acel mod...
Clar aceea a fost dragostea adevarata! :)
Acum... pot muri linistita!
Frumooooos! Si curaaaaat!
Hahahaha! Mi-ai aminit ca si eu aveam in scoala generala un admirator a carui mama era profa de desen la Liceul Balcescu, iar el avea talent la desen si ma ajuta... Mi-era o rusine cand ma intalneam cu mama lui sin imi spunea ca sunt nora ei... Ce amintiri mi-ai trezit!
@Iuliana:
Daaaa... atat de frumooos si sincer si copilaros!
Amintiri minunate avem cu totii... putin avem sansa sa le readucem in fata... eu sunt norocoasa cu ei... :)
Trimiteți un comentariu