vise si visare si ploaie necontenita

Picaturile reci si mari si plictisitoare, scalda asfaltul curtii.

Zgomotul lor ma sperie si ma indeparteaza de fereastra.

Imi imbrac camasa de noapte, din bumbac fin si moale.

Ursuletul si maimutica de plus, ma privesc cu rugaminti fierbinti in priviri.

Le zambesc, le iau langa mine si trag plapuma.

Visez vise. Toate frumoase, toate ale mele, le recunosc. Toate se indeplinesc incet, dar sigur, pe rand.

"- Te invit la o cafea, fata frumoasa!

-Dar cum asa? Tu nu bei cafea.

-De dragul tau, beau speranta si eman prin pori iubire. De dragul tau, merg pe strazi fluierand. De dragul tau, impart covrigul cu un cersetor... multe voi face de dragul tau.

Zambesc, apoi incep sa rad.

-Rasul tau e molipsitor.

-Rasul tau este hrana pentru sufletul meu. Mi-l doresc cand mi-e greu, mi-l doresc cand ma trezesc dimineata, mi-l doresc seara la culcare.

- Va fi al tau, promit!

Ne bem cafeau impreuna. Eu, neagra... cu zahar; el, cu mult lapte.

Mainile ni se ating. Eu tresar. El zambeste si imi saruta degetele. Inchid ochii si ma imaginez domnita, si-mi vad palatul de clester. O muscatura a degetului mic ma aduce in prezent.

- Scuze, dar plecasesi prea departe. Te vreau aici cu mine, acum si pentru totdeauna. Ce spui?

- Cu mare drag, cu suflet si din suflet, iti marturisesc ca sunt de acord!"

Doua pisici care s-au incaierat, cainele vecinilor care latra furios... ma trezesc.

Cu sosetele flausate, ursuletul de plus ce s-a prins ca un copil rasfatat de gatul meu, ies in curte.

Opresc harmalaia.

Si inca mai ploua.

Si zgomotul ploii ma face sa ma gandesc la el.

Oare acolo la el, ploua? Oare isi bea cafeaua cu lapte?

Voi afla...

Ma voi imprumuta de bani si voi merge acolo...

perechi

cromozomii: XX sau XY.
doi tineri pe role.
un trandafir si o crizantema.
doua masini, marci diferite, aceeasi culoare.
doua versuri cu sau fara rima.
limbile unui ceas.
ochii fiintei iubite.
mainile dibace.
un meduz si o meduza.
doi pomi fructiferi situati in aceasi livada.
...
doua doruri... doua inimi... doua imbratisari... regasite si retraite...

cantar... kg... vise

ma cantaresc: 48,7 kg. manan o zi intreaga, seara ma cantaresc: 48,7 kg. ahh... afurisit cantar!

noaptea, am vise ciudate, care ma consuna... sunt temeri, frici, ce imi consuma energie. dimineata, ma cantaresc: 47.2 kg. fir-ar sa fie! nu se poate!

am vise cu singuratate, cu teama de oamenii noi ce-mi apar in viata. inchid - in vis- usa cu cheia si stau in varful patului cu frica. e totul atat de ciudat!

se pare ca plec in vacanta in aceasta vara, dar nu am incredere in oamenii intalniti! eu care aveam incredere in oricine... poate m-am maturizat sau e necesar sa fac asta.

tara arde.... si... eu, imi iau espadrile

ha ha ha...
ieri, am plecat la cumparaturi. lista clara cu de-ale gurii. totul chibzuit, ca in "Capra cu trei iezi". buuuun. ajung eu in ditamai hipermarket-ul si ma plimb printre rafturi si zaresc o frumusete de espadrile. eu sunt fun. si sunt exact culorile mele preferate: verde si albastru. o frumusete., ce mai in sus si-n jos! pret: 19,99 RON. ador preturile acestea! ma uit, ma invart, probez... imi vin ca turnate. ma indur si ii pun in cos. tot cumparand de-ale gurii, parca imi vine sa renunt. dar, nu ma lasa inima. oi merita si eu dupa atata munca! ahh... de parca numai eu as munci. dar, asa-i cand nu ai nici catel, nici purcel. promit sa imi cumpar un porcusor de Guineea. ha ha ha. hi hi hi.
azi, pornesc sa-mi rezolv una alta, incaltata cu noua achizitie. ca sa le testez bine rezistenta, tramvaiul s-a incapatanat sa mai porneasca, asa ca am mers cateva statii bune, pe jos. am mers ca si cand as fi fost desculta. am avut traseu luuung azi, si am mers mult pe jos.
le fac reclama espadrilelor mele: sunt de calitate si isi merita banii.
am si dansat cu ele: lambada, latino, salsa! sunt fermecate!
gata! ma fac fata de casa. promit solemn!

lectura si ceai si clatite

am fost la o dupa amiaza de lectura, organizata de o prietena. am fost "obligata" astfel, sa stau si sa citesc - si stiti cum e? ca si cu mancatul; cand il vezi pe altul, ti se face si tie pofta -. am baut un super ceai... plus ca, mereu cand ajung la acesti oameni - Liliana si Alexandru, sotie si sot (si religios curand) -, ma incarc cu energie si dorinta de a face o multime de lucruri frumoase, de a darui mai mult, de a iubi mai mult. ei, se inteleg din priviri. nu tipa, nu ridica tonul unul la altul. se completeaza reciproc. el o divinizeaza pe ea, ii face toate poftele. acolo am traitc cele mai frumoase, vesele si de neuitat petreceri. atat de originale... cu jocuri, filme, floricele, clatite, fructe... mereu mancare sanatoasa. ea, este o femeie frumoasa si cocheta, mereu aranjata, tot timpul intr-un mod original. sunt oameni de la care ai ce invata: sa zambesti si sa crezi ca totul are rezolvare.
venind spre casa, am realizat ca e necesar sa fac ceva eforturi pentru a-mi implini cateva vise in aceasta vara. nu stiu de ce, toti imi cer sa lucrez gratis. am o bafta... pe timpul meu, mai bine stau si citesc sau dorm... caci, am zilele deja ocupate pentru vacanta. imi doresc sa fac multe, dar sa fie cu noroc si cu voie buna, cu rasete si liniste sufleteasca. promit sa impart bucuria cu cei dragi, care ma incurajeaza si ma sustin in nebunia mea.
stiu... uneori obosesc si disper in adevaratul sens al cuvantului. atunci, ma '"rasfat" obraznic cu cine imi permite. degeaba - degeaba (era un cantec!) imi cer scuze apoi... sunt constienta ca nervii au fost inervati - ha ha ha - impulsul nervos condus si firele de par albite. sper sa-mi iau revansa cu drag si mangaieri si zambete si reusite impartite frateste cu cel care ma suporta.
imi doresc sa fac numai fapte bune... dar nu imi ies mereu! ma simt uneori ca Mutulica din Alba ca Zapada. :))

citate din ultima carte finalizata

"Crestetul ghetarului" - de Constanta Buzea
un jurnal impresionant. poeta, de o sensibilitate si bunatate de nedescris, o mama iubitoare si omniprezenta, care indura chinul unei casnicii doar pentru copii.
"ioana e tunsa scurt, blond-cenusiu, andrei are breton, saten. amandoi dorm frumos. cresc in somn. li se rotunjeste capul. au gene lungi, gura rosie, piele stralucitoare si moale. ndrei e ca un desen in penita. ioana e un fruct bine mirositor. le place sa-i iubim, sa se veseleasca, sa glumeasca. andrei are umor, ioana mai putin." - mereu isi descrie copiii atat de frumos, este o mama grijulie si iubitoare (a plecat singura la maternitate cand l-a nascut pe andrei, pentru a nu-l deranja din somn pe Adrian Paunescu).
"amintirile nu au de-a face cu trecutul nostru, cu timpul, cu locul. amintirile suntem noi. n-am sa ma decid usor si nici definitiv ce sunt amintirile, acte de avaritie sau acte de generozotate. sunt chinul si binecuvantarea, memorie palida si memorie in flacari, film contradictoriu, mereu rulat, reluat, refacut, bucuria si groaza de a inmarmuri si de a te topi in trecut... "
"luna fixeaza masti axelor
ce ies usori si verzi din rand.
ei, pe lumina si pe sunet,
degetul lor sfiosi punand..."

zambete si pitici si sapunul

de ce s-au desfiintat fabricile de sapun?

pentru ca piticul, atat de mic, s-a impiedicat de sapun, si s-a inecat. "vai, vai, ce pacat, ca piticul s-a-necat!"

decizia a fost corecta: inchiderea si lichidarea fabricilor de sapun!

de atunci, s-a inventat sapunul lichid! idee geniala!

weekend placut, zambete si bucurii!