Am avut chef de joacă.... şi m-am jucat...
miercuri, aprilie 7
Cararea Imparatiei de Arsenie Boca
Am gasit ceva ce mi-a atras atentia...despre gura lumii - de care multi "ascultam" sau nu facem ceva bun de teama ei...
"Prin "lume" se înţelege categoria păcatului, adică turma oamenilor necredincioşi, cei ce din toată voia s-au unit cu sfaturile dracilor. E lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul.
"Prin "lume" se înţelege categoria păcatului, adică turma oamenilor necredincioşi, cei ce din toată voia s-au unit cu sfaturile dracilor. E lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul.
E gura satului, gura vecinului şi, de multe ori, gura şi faptele celor dintr-o casă cu tine. Aceştia, sau lumea, îţi iartă orice ticăloşie ai face, oricât ai îndă-răpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte şi să te faci mai bun. Oamenii aceştia ai lumii au o ciudată ruşine de a fi buni. Bunătatea ta îi arde, şi se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase. "Lumea" e veacul viclean, placul oamenilor şi slava deşartă. Gura lumii grăieşte ale stăpânitorului ei. De aceea avem poruncă: "Nu iubiţi lumea, nici cele din lume: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, care nu sunt de la Tatăl".
Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână aceste trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea.
Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână aceste trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea.
Cu arătarea răbdării suntem datori în primul rând pentru că, mai înainte de a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelele mântuirii, tăceam şi noi ale lumii, umblând în fărădelegi şi chinuind pe alţii, şi astfel ne-am băgat datori; deci acum trebuie să plătim ale noastre cele de atunci, ca pentru răbdare să dobândim mântuirea de la Dumnezeu. Aşa trebuie să plătim acum cu durere cele ce le-am făcut odinioară cu plăcere.
Gândul acesta iată cum îl exprimă Sf. Maxim Mărturisitorul, definind virtutea răbdării: "A sta neclintit în împrejurări aspre şi a răbda relele; a aştepta sfârşitul ispitirii şi a nu da drumul iuţimii la întâmplare; a nu vorbi neînţelept, nici a gândi ceva din cele ce nu se cuvin unui închinător al lui Dumnezeu.
Căci zice Scriptura: "Până la o vreme va răbda cel cu îndelungă răbdare şi pe urmai se va răsplăti lui cu bucurie...".
Acestea sunt semnele răbdării, dar mai presus de acestea este a se socoti pe sine pricina încercării.
Căci multe din cele ce ni se întâmplă, ni se întâmplă spre îndrumarea noastră, sau spre stingerea păcatelor trecute, sau spre îndreptarea neatenţiei prezente, sau spre ocolirea păcatelor viitoare."
Sa fie cu folos....
An bisect - film 2010
Ahh... stiti cu siguranta, m-am tot laudat ca nu sunt cinefila. Asa este... dar, nu pot spune ca nu sunt o persoana informata. Un afis... o persoana bine documentata (prima sora mea)... din blog in blog... aflu despre filmele ce sunt la moda.Ieri, pasind din metrou pe peron, in drum spre scarile rulante, observ afisul filmului "Leap year". Imi vorbise o prietena (Diana) despre el... stia ca sunt genul romantic - visator... si, pe zapezile acelea cumplite banuia ca ma va prinde de minune. Am vazut atunci 5 minute. Mi-a placut... dar am zis "alta data".
Acea data, a fost azi... cand printre masini de spalat... intens rufele la aer si doua furculite de budinca... mailuri si cateva replici pe messenger, m-am uitat la film.
Este o comedie romantica... draguta. Locul desfasurarii: Irlanda, unde o traditie veche, din secolul XV, spune ca, in ziua de 29 februarie, deci in an bisect, femeile isi pot cere in casatorie iubitul.
Mi-au placut cateva replici:
- la o nunta, mireasa ii spune mirelui: "sa nu ma inseli, sa nu ma minti si sa nu furi; iar daca ar fi sa ma inseli, inseala moartea caci nu as putea trai nicio zi fara tine; iar daca ar fi sa minti, minte-ma in fiecare zi spunandu-mi ca sunt frumoasa; iar daca ar fi sa furi, fura-mi supararile". Da.... poate prea siropos, dar interesant.
- protagonista - Anna from Boston - cere un favor (sau un act de cavalerism) la un anumit moment. El raspunde: "Acum, in epoca egalitatii intre barbati si femei? Voi ati cerut-o, acum suportati-o". Dur, dar adevarat.
Astept impresii si comentarii... daca sunt persoane care l-au vazut...
marți, aprilie 6
Prenume si zambete
De ce nu-ti inventezi un nume de scriitor, sa pastrezi doar Claudia din numele tau?...sau sa faci ceva macar cu Lizica.... (nu-l poti uita?) - Numele te conditioneaza.
Vei fi intotdeauna o persoana buna, dar nu vei putea trece mai departe.
Viata e o farsa, nu? Nu e un loc unde tu sa fii always the good guy.
(Lizica - pers. buna, copilaroasa, simpla, daruieste in permanenta, etc etc)
Claudia in schimb e un nume puternic, frumos, matur, feminin, luminos, intelept, plin de tact... Claudia o salveaza pe Lizica... :-))
Don't hate for what I tell you. (F.Z.) - omul care imi controleaza talentul.... si mi-a facut sectia de scriere pe www.haios.ro
luni, aprilie 5
Lecţie
Credeam ca nu te poti schimba ca om. Azi, am inteles (stiam eu ceva ceva, dar nu eram sigura) ca SE POATE. Moartea unuia din parinti, rautatea oamenilor, diferite intamplari in viata… te schimba, te fac sa percepi viata altfel, sa te bucuri de lucruri marunte: o plimbare prin padure, o adiere, un avion ce decoleaza, o multitudine de flori colorate... etc.
Frica de timp… ne face sa ne schimbam comportamentul… sa acceptam unele lucruri pe care acum cativa ani nici nu voiam sa le luam in calcul.
Cand stii ca in curand implinesti 40 de ani… si nu ai o familie… ai face orice sa o ai…. Accepti sa faci si nunta si sa obtii o hartie, care te sperie de fapt de moarte. Iti dai seama ca ai facut greseli puerile si ai face orice sa fii iertat.
E important sa iti ceri iertare….
E important sa lasi o portita deschisa spre sufletul cuiva… nu se stie cand viata te poarta spre el si ai nevoie sa patrunzi.
E important sa zambesti si sa oferi… o imbratisare si un gand bun!
Frica de timp… ne face sa ne schimbam comportamentul… sa acceptam unele lucruri pe care acum cativa ani nici nu voiam sa le luam in calcul.
Cand stii ca in curand implinesti 40 de ani… si nu ai o familie… ai face orice sa o ai…. Accepti sa faci si nunta si sa obtii o hartie, care te sperie de fapt de moarte. Iti dai seama ca ai facut greseli puerile si ai face orice sa fii iertat.
E important sa iti ceri iertare….
E important sa lasi o portita deschisa spre sufletul cuiva… nu se stie cand viata te poarta spre el si ai nevoie sa patrunzi.
E important sa zambesti si sa oferi… o imbratisare si un gand bun!
duminică, aprilie 4
Eu... prin ochii Oanei
Sunt putin trista… nimic nou. Asta se intampla pentru simplul fapt ca dau importanta cuvintelor. Discutam cu o prietena despre spovedanie… un subiect care nu imi place. Stiu ca este importanta pentru un credincios… dar, sa fie facuta atunci cand trebuie si cui simti. E necesar sa stii ca ai gasit un duhovnic pentru sufletul tau. (cand am mers la spovedit ultima data, preotul imi dadea exemple – fara nume – din ce auzise de la cei care se spovedisera inaintea mea. Eu stiam ca spovada e secreta, intre tine si preot).
La teorie, multi ne dam atotstiutori. Am vorbit cu oameni ce au legatura cu religia, si nu au fost asa vehementi. Intr-o lume atat de rea si nebuna, nu ai cum sa fii sfant. Nici calugarii, care traiesc departe de lume, izolati… si tot nu sunt perfecti. Suntem OAMENI, facuti sa gresim si sa ne pocaim! (Cand am fost in excursie, soferul ne arata locul unde o calugarita a calcat o fetita pe trcerea de pietoni, trecand pe rosu; si?). Cum era acea replica din biblie? “Cine nu a pacatuit sa arunce cu piatra.” Da... toti ne batem cu pumnul in piept ca avem credinta… chiar si domnul Becalli. Imi amintesc cum o data, intreba reporterul: “filmati?” ca sa stie daca isi face cruce sau nu. Asta inseamna credinta?
“nu vreau sa te laud si sa iti zic ca esti frumoasa ........daca nu vad asta!; in tine sunt lucruri care se bat cap in cap foarte mult; unele accese de rautate de care si tu vorbesti destul de mult sunt o dovada in sensul asta"… Da, asa este. NU sunt frumoasa… dar stiu ca sunt facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Niciodata nu am crezut ca voi fi placuta de toata lumea… m-as minti si as sti ca sunt mintita. Adesea, imi spun (ca o incurajare) ca, daca sunt iubita de copii, care au suflete inca nepatate, atunci sunt pe drumul cel bun. Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot. Greseala pe care o fac adesea, este aceea ca, astept ca oamenii sa fie buni… sa daruiasca neconditionat, asa cum si eu o fac… dar eu, astept macar un zambet, un “multumesc”, o imbratisare. GRESIT! Nu e o atitudine crestineasca!
Cand daruiesc… nici nu mai spun… e cel mai corect…
Da… recunosc ca ma dor cuvintele si rautatile, ma afecteaza pana la durere fizica. Banuiesc ca un om posedat de cel Rau nu simte asta… ar trece cu nepasare peste toate…
Am fost mustrata de multa lume ca am postit…. si nu m-am impartasit. Da, e pacatul meu. Stiu ca postul m-a curatat cat de cat… mi-am recunoscut greselile si mi-am cerut iertare. Ma voi spovedi si ma voi impartasi… curand… inainte de un moment important si mult asteptat din viata mea.
Multumesc Oana, pentru aceasta introspectie…
La teorie, multi ne dam atotstiutori. Am vorbit cu oameni ce au legatura cu religia, si nu au fost asa vehementi. Intr-o lume atat de rea si nebuna, nu ai cum sa fii sfant. Nici calugarii, care traiesc departe de lume, izolati… si tot nu sunt perfecti. Suntem OAMENI, facuti sa gresim si sa ne pocaim! (Cand am fost in excursie, soferul ne arata locul unde o calugarita a calcat o fetita pe trcerea de pietoni, trecand pe rosu; si?). Cum era acea replica din biblie? “Cine nu a pacatuit sa arunce cu piatra.” Da... toti ne batem cu pumnul in piept ca avem credinta… chiar si domnul Becalli. Imi amintesc cum o data, intreba reporterul: “filmati?” ca sa stie daca isi face cruce sau nu. Asta inseamna credinta?
“nu vreau sa te laud si sa iti zic ca esti frumoasa ........daca nu vad asta!; in tine sunt lucruri care se bat cap in cap foarte mult; unele accese de rautate de care si tu vorbesti destul de mult sunt o dovada in sensul asta"… Da, asa este. NU sunt frumoasa… dar stiu ca sunt facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Niciodata nu am crezut ca voi fi placuta de toata lumea… m-as minti si as sti ca sunt mintita. Adesea, imi spun (ca o incurajare) ca, daca sunt iubita de copii, care au suflete inca nepatate, atunci sunt pe drumul cel bun. Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot. Greseala pe care o fac adesea, este aceea ca, astept ca oamenii sa fie buni… sa daruiasca neconditionat, asa cum si eu o fac… dar eu, astept macar un zambet, un “multumesc”, o imbratisare. GRESIT! Nu e o atitudine crestineasca!
Cand daruiesc… nici nu mai spun… e cel mai corect…
Da… recunosc ca ma dor cuvintele si rautatile, ma afecteaza pana la durere fizica. Banuiesc ca un om posedat de cel Rau nu simte asta… ar trece cu nepasare peste toate…
Am fost mustrata de multa lume ca am postit…. si nu m-am impartasit. Da, e pacatul meu. Stiu ca postul m-a curatat cat de cat… mi-am recunoscut greselile si mi-am cerut iertare. Ma voi spovedi si ma voi impartasi… curand… inainte de un moment important si mult asteptat din viata mea.
Multumesc Oana, pentru aceasta introspectie…
Credinţa, speranţa şi iubirea
"Dar cel mai mare dintre tu-s trele, este IUBIREA."
Fie ca Sfânta Sărbătoare de azi să ne lumineze şi să ne restabilească relaţia cu Dumnezeu. Să fim spăşiţi că nuştim cine suntem şi să cerem Iertare şi ajutor....
Hristos a Înviat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)