Anul acesta am început un proiect pe care mi-l doream de mult. „O poveste pe zi” cu și pentru gemenii mei, dar nu numai. Sunt povești reale sau ficțiune pe care le doresc să le ofer cadou când vor avea 18 ani.
Inițial voiam să țin un jurnal al lor, cu scrisori către ei ( e o modă mai nou) dar fiind doi, îmi e mai ușor, și cred că e și mai util această formă a poveștilor. Sper să nu renunț și să scriu 365 de povești cu pilde și poate și fotografii.
Poate îl voi continua și în anii viitori.
Cert este că îmi place!
Mi-ar plăcea să am talentul de a scrie și un jurnal de mămicie cu gemeni... chiar dacă îl scriu începând de anul acesta, după trei ani de când sunt mamă.
Cine știe ce îmi rezervă astrele! :)
Două povești vi le las aici:
Totul are un rost
de CG
Seara cobora ca o plasă peste
orașul obosit. Oamenii se îndreptau grăbiți spre case. Luminile se aprindeau
plăpânde la ferestre.
Sosise momentul poveștilor și al întrebărilor.
- E frumoasă Luna!
- În orice există frumos, draga mea!
- Dar Luna e strălucitoare! rosti Ana.
- Și ochii tăi strălucesc când ești fericită!
- Dar Luna e curajoasă! spuse Ioanid.
- Și tu ești curajos când te urci în locuri
înalte!
- Dar ei nu îi e teamă de întuneric! murmură Ana.
- Dar întunericul e foarte important pentru
noi.
- Poftim? au întrebat în cor.
- Exact cum ați auzit! Unele plante înfloresc
noaptea. Sunt animale care iubesc noaptea și atunci ies să caute hrană sau să
se plimbe.
- Da! Liliecii, bufnitele, cucuvele! zise Ioanid.
- Plus că întunericul ne aduce somnul atât de
odihnitor!
- Așadar e folositor și bun întunericul! șopti Ana.
- Da, mami!
- Dar Luna are prieteni? se auzi vocea somnoroasa a
lui Ioanid.
- Desigur! Stelele, soarele și alte planete.
- Stelele luminează în întuneric! Sunt curajoase!
murmură Ana.
- Și licuricii luminează! Sunt extrem de curajoși!
adăugă Ioanid.
- Păi așa... toate ființele și fenomenele au un
rost și toate sunt curajoase și în orice descoperim frumusețe! spuse Ana.
- Așa este! Important este să ai curajul să vezi
minunile din jurul tău! Somn ușor!
Mama și-a sărutat copiii și visele si-au făcut loc
printre buclele rebele.
Anul Nou
de CG
Era liniște. Prea liniște pentru
un oraș efervescent în alte zile la ora 10. Se auzi un căscat prelung.
- Ce bine e să dormi!
Ioanid se trezi speriat.
- Cine ești? Ce cauți în camera mea?
- Bună și La mulți ani! Sunt Anul Nou, vesel și
blând.
- Bine ai venit! Te-am primit aseară cu multe
artificii, dar am adormit.
- Mulțumesc mult pentru ospitalitate! Am primit
multe vise și dorințe, jocuri și zâmbete pe care sunt dator să le
distribui.
- Dacă ai nevoie de ajutor sunt aici! Am o super
viteză. Alerg și mă urc peste tot, rosti Ioanid.
- Am să apelez! Știu că sora ta pictează și cântă,
iar tu ai aptitudini sportive. Frații mei mi-au povestit despre voi, gemenii
Ana și Ioanid.
- Păi am sosit pe lume în luna Ianuarie și frații
tăi ne știu de când eram purtați de mama.
- Așa este! Vreau să mă ajutați să împărțim
zâmbete, poftă de viață și bucurii, chef de joacă și bunătate! rosti Anul Nou.
- Desigur! Merg să îmi servesc micul dejun, apoi
batem palma.
Ana se trezise de ceva vreme. Ea este matinală.
Citea o poveste când Ioanid a chemat-o la masă.
- Să bem o cacao cu lapte și apoi să ajutăm Anul
Nou să împartă sentimentele și bucuriile! strigă Ioanid.
- Poftim? Cred că visezi! Fiecare primește ceea ce
dăruiește. Nu primește nimeni nimic pe tavă. Totul are un preț! spuse
Ana.
- Am primit sarcina de a distribui tuturor lucruri
minunate! Să vedem cum sunt primite de oameni.
- Să înteleg că tu ești An darnic și voios!! rosti
Ana.
- Da!
- Atunci, vrem să te ajutăm! au exclamat
gemenii.
Dimineata era pe sfârșite. Un miez de zi copt și
senin se anunța. Aerul mirosea a fum... păsările căutau hrană. Un copil a
deschis geamul și le-a întins pumnul din care se scuturau firimituri alese. Era
Ioanid.