Proiect nou

Anul acesta am început un proiect pe care mi-l doream de mult. „O poveste pe zi” cu și pentru gemenii mei, dar nu numai. Sunt povești reale sau ficțiune pe care le doresc să le ofer cadou când vor avea 18 ani. 

Inițial voiam să țin un jurnal al lor, cu scrisori către ei ( e o modă mai nou) dar fiind doi, îmi e mai ușor, și cred că e și mai util această formă a poveștilor. Sper să nu renunț și să scriu 365 de povești cu pilde și poate și fotografii. 

Poate îl voi continua și în anii viitori. 

Cert este că îmi place! 

Mi-ar plăcea să am talentul de a scrie și un jurnal de mămicie cu gemeni... chiar dacă îl scriu începând de anul acesta, după trei ani de când sunt mamă.

Cine știe ce îmi rezervă astrele! :)

Două povești vi le las aici:

Totul are un rost
                                                        

                                                             de CG

Seara cobora ca o plasă peste orașul obosit. Oamenii se îndreptau grăbiți spre case. Luminile se aprindeau plăpânde la ferestre.
Sosise momentul poveștilor și al întrebărilor.
- E frumoasă Luna!
- În orice există frumos, draga mea!
- Dar Luna e strălucitoare! rosti Ana.
- Și ochii tăi strălucesc când ești fericită! 
- Dar Luna e curajoasă! spuse Ioanid. 
- Și tu ești curajos când te urci în locuri înalte! 
- Dar ei nu îi e teamă de întuneric! murmură Ana.
- Dar întunericul e foarte important pentru noi. 
- Poftim? au întrebat în cor.
- Exact cum ați auzit! Unele plante înfloresc noaptea. Sunt animale care iubesc noaptea și atunci ies să caute hrană sau să se plimbe. 
- Da! Liliecii, bufnitele, cucuvele! zise Ioanid.
- Plus că întunericul ne aduce somnul atât de odihnitor!
- Așadar e folositor și bun întunericul! șopti Ana.
- Da, mami! 
- Dar Luna are prieteni? se auzi vocea somnoroasa a lui Ioanid.
- Desigur! Stelele, soarele și alte planete. 
- Stelele luminează în întuneric! Sunt curajoase! murmură Ana.
- Și licuricii luminează! Sunt extrem de curajoși! adăugă Ioanid. 
- Păi așa... toate ființele și fenomenele au un rost și toate sunt curajoase și în orice descoperim frumusețe! spuse Ana. 
- Așa este! Important este să ai curajul să vezi minunile din jurul tău! Somn ușor! 
Mama și-a sărutat copiii și visele si-au făcut loc printre buclele rebele.

Anul Nou

de CG

Era liniște. Prea liniște pentru un oraș efervescent în alte zile la ora 10. Se auzi un căscat prelung.
- Ce bine e să dormi!
Ioanid se trezi speriat.
- Cine ești? Ce cauți în camera mea?
- Bună și La mulți ani! Sunt Anul Nou, vesel și blând. 
- Bine ai venit! Te-am primit aseară cu multe artificii, dar am adormit. 
- Mulțumesc mult pentru ospitalitate! Am primit multe vise și dorințe, jocuri și zâmbete pe care sunt dator să le distribui. 
- Dacă ai nevoie de ajutor sunt aici! Am o super viteză. Alerg și mă urc peste tot, rosti Ioanid.
- Am să apelez! Știu că sora ta pictează și cântă, iar tu ai aptitudini sportive. Frații mei mi-au povestit despre voi, gemenii Ana și Ioanid. 
- Păi am sosit pe lume în luna Ianuarie și frații tăi ne știu de când eram purtați de mama. 
- Așa este! Vreau să mă ajutați să împărțim zâmbete, poftă de viață și bucurii, chef de joacă și bunătate! rosti Anul Nou.
- Desigur! Merg să îmi servesc micul dejun, apoi batem palma.
Ana se trezise de ceva vreme. Ea este matinală. Citea o poveste când Ioanid a chemat-o la masă. 
- Să bem o cacao cu lapte și apoi să ajutăm Anul Nou să împartă sentimentele și bucuriile! strigă Ioanid.
- Poftim? Cred că visezi! Fiecare primește ceea ce dăruiește. Nu primește nimeni nimic pe tavă. Totul are un preț! spuse Ana. 
- Am primit sarcina de a distribui tuturor lucruri minunate! Să vedem cum sunt primite de oameni. 
- Să înteleg că tu ești An darnic și voios!! rosti Ana. 
- Da! 
- Atunci, vrem să te ajutăm! au exclamat gemenii. 
Dimineata era pe sfârșite. Un miez de zi copt și senin se anunța. Aerul mirosea a fum... păsările căutau hrană. Un copil a deschis geamul și le-a întins pumnul din care se scuturau firimituri alese. Era Ioanid.