Acum, când nu mai sunt singură, ci mama a doi copii minunați, temerile au crescut de la sine. Dacă mă îmbolnăvesc? Dacă nu pot să îi ajut când și cât au nevoie? Dacă le transmit ceva virusuri de la școală? Multe dacă...
Am fost și încă sunt...o personaă optimistă, care știe ce vrea, care muncește asiduu pentru visele ei. M-am înscris la cursuri de dezvoltare personală pentru a mă încuraja că se poate orice, cu perseverență și multă muncă, dar și cu oamenii potriviți alături. Am ajuns într-un punct în care sunt foarte obosită, epuizată fizic și psihic. Am ajuns să mă tem de moleșeala mea, de neputința de a mai scrie noaptea, de nereușita trezitului în zori. E greu! Știu că va fi bine, dar mă tem că rămân în urmă cu toate.
Nu știu cum să fac?! Clar am ales greșit pe undeva... cândva...
Am nevoie de soluții, deaorece știu că ele există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu