Dorințe

Îmi doresc să fim cu toții sănătoși... și când spun asta, chiar mă gândesc la toți oamenii din lume. E o nebunie generală! Suntem răi! NU ne mai ajutăm, nu ne mai ascultăm, ne ferim unii de alții, copiii știu ce este depresia de la vârste prea fragede, invidia ne macinăm chipurile și sufletele. 

Apoi...îmi doresc să am mare griijă de mine și de copiii mei. Să stăm împreună - timp de calitate - cu povești, muzică, desene, puzzle, diverse jocuri creative! Îmi doresc să îi îmbrățișez cât mai mult! Adesea, de la stres, nervi, oboseală, îi împing, îi îndepărtez de lângă mine. Apoi, le cer iertare!

Îmi doresc o zi în care să stau în pat și să citesc! Toată ziua!

Îmi doresc o zi pe săptămână în care să mă întânesc cu prietene la o gură de vorbă!

Îmi doresc să am locul meu special, unde să scriu! Visez la balcon transformat în birou de scriitoare!

Îmi doresc o casă pe pământ, cu geamuri mari și foarte luminoasă!

Îmi doresc zile întregi petrecute la munte sau în diverse zone pitorești... unde să ne jucăm, să scriu, să  fim bine!

Îmi doresc ca 2019 să îmi aducă multe târguri de carte unde să particip cu familia și firma „Călătoria cărților”. 

Îmi doresc să fiu organizată și să ajut cât mai mulți oameni!

Timp!

Fac ce fac și dau din timpul meu.... aiurea! Anul acesta am toate clasele de a XII-a, real. Majoritatea dau bacalaureatul la biologie! Suntem „obligați” să facem pregătire pentru acest examen. De parcă în acele ore poți să le torni informația direct în neuroni!

Programul mi-a fost făcut special pentru a-mi putea duce și aduce copiii de la creșă/grădiniță! Așa că, efectiv nu pot rămâne în liceu după orele de curs. Plus că, fiind foarte mulți, nu găsesc nici sală liberă. Ce m-am gândit eu? Să îi chem sâmbăta!

Așa că, acum am un stres în plus. Cum să fac să îmi așez în weekend și ateliere - care îmi plac și îmi aduc și un venit, și activități cu micuții mei, care sincer sunt cei mai defavoriți de toată nebunia care este în capul meu, dar și timp pentru sufletul meu?

Adorm cu cartea în mână.

Nu mai pot scrie noaptea așa cum o făceam până nu demult. 

Viața mea e un haos total!

Uneori privesc neputincioasă cum Ana fărămițează mâncarea, cum Horia răstoarnă cutia cu mingii, cum siropul pentru tuse se scurge din linguriță și totul devine lipicios. Ce să fac mai întâi? Cu ce să încep?

Să mai spun că mă îmbrac numai cu blugi? Să mai spun că privesc pe fereastră la toamna minunată care ne alină sufletele, parcă special sosită pentru mine, pentru a petrece timp afară cu copiii, la joacă în parc, la plimbări de adun frunze (o pasiune pentru copii, în special pentru Ana) și eu stau în casă pentru a corecta testa, pentru a scrie povești personalizate (ca să constat apoi că am muncit degeaba... că pentru o întârziere de o zi, dar livrarea poveștii, doamna nu are bunul simț să achite munca) și să dorm. 

Nu știu unde greșesc! Nu știu de unde și cum să mai scot niște timp liber! Asta în condițiile în care nu gătesc, ci doar încălzesc sau comand telefonic. Norocul meu că gemenii iubesc pizza. Observă orice afiș,orice pliant care are desenat pizze! :))

E dificil cu lipsa timpului... cu oamenii care devin tot mai distanți  și mai reci!

Îmi e greu că nu pot să ies cu elevii la activități extrașcolare! Dar poate va veni și vremea pentru asta. La dirigenție îmi doresc să îi ajut să devină OAMENI BUNI! Vreau să facem activități caritabile. Vreau să aibă încredere în ei și pasiunile lor! Vreau să fie buni,răbdători și blânzi. Măcar atât pot face pentru ei!

Rugile să vă fie ascultate!

Muțumesc celor care mă citesc! Nu mă supăr dacă îmi scrieți câte un sfat, o încurajare pe mail claudia.groza@gmail.com  

Mulțumesc

Acum câteva zile ceruse sfatul/ajutorul cu privire la subiectul articolelor pe care să le scriu pe site-ul meu. Asta în calitate de mamă și de profesor. Adevărul că azi, toate mămicile scriu. Au blog sau publică cărți. Cu siguranță au mai mult timp decât mămicile dinainte. O colegă îmi spunea că ea s-a întors după 3 luni de la naștere, și are trei copii frumoși, destepți și puternici, nu bibiliți ca cei de azi. 

La timpuri noi, vremuri vechi. 

Înainte, poveștile era lecturate sau inventate de către bunici. Astăzi, tot mai multe mame scriu povești pentru copii, realizează grafică, cărți senzoriale. Totul este magie! Piața este plină de cărți ale autorilor români... mulți dintre ei, părinți. Căci, da,nici tații nu s-au lăsat mai prejos și au început să scrie, fie singuri, fie în tandem cu mama. 

Am momente în care mă simt pierdută. Mi se face teamă! Simt că nu mai am idei de povești. Chiar astăzi,umplând după CV prin calculator am descoperit primele povești scrise cu și pentru gemenii mei.Ieri discutam cu o mamă de trei băieți, care scrie povești motivaționale minunate, și ea mă încuraja, spunându-mi că fiecare scriitor are stilul său, locul său,drumul său. Ea, Florina Bumbaru, este îngerul meu. Este cea care mă ajută necondiționat pe partea motivațională, ea apare ca un spiriduș exact în momentul în care mi s-a întâmplat ceva rău, urât din partea unui client. 

Dar... să revin. Cerând sfatul, o singură doamnă mi-a scris după ce am distribuit articolul pe Facebook. :) Îmi place să fiu de folos oamenilor, părinților, dar mai ales copiilor. Simt că a sosit vremea să mă adresez foarte mult adolescenților. Așa că, mă pun pe scris!

Zâmbete și bucurii, binecuvântări și rugi ascultate!